Caută în folclor: despre intelepciune

Îndoieli profunde, înţelepciune profundă; îndoieli mici, puţină înţelepciune.

Tinerii au putere, in timp ce batranii au intelepciune.

Cuvintele de intelepciune sunt rostite de oamenii simpli.

Unde e un car cu înţelepciune, acolo sunt două de nebunie.

Când este înţelegere şi înţelepciune, totul se rezolvă.

Tăcerea înseamnă înţelepciune, dar să taci tot timpul nu e înţelept.

Cunoaşterea fără înţelepciune e ca apa în nisip.

Cea mai mare înţelepciune este bunătatea.

Prostul străluceşte de înţelepciune până nu-şi deschide gura.

Mama iubeşte duios, iar tatăl cu înţelepciune.

O picătură de noroc valorează cât un sac de înţelepciune.

Frumuseţea fără înţelepciune este ca o floare în noroi.

Vrednicia fără înţelepciune e ca o frumuseţe fără ochi.

Frumuseţea fără înţelepciune este ca o floare în tină.

Mai multă înţelepciune găseşti în feţele cele urâte decât în cele frumoase.

De grăieşti puţine şi bune, arăţi înţelepciune.

Nu poţi cumpăra înţelepciune la târg dacă nu e deloc acasă.

Omul poate dobândi cunoaştere, dar nu înţelepciune. Unii dintre cei mai mari proşti erau oameni învăţaţi.

Doi feți cu stea în frunte

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat. Împăratul acesta stăpânea o lume întreagă, și în lumea asta era un păcurar bătrân și o păcurăriță, care aveau trei fete: Ana, Stana...

Zâna munţilor

A fost odată un împărat foarte viteaz; toate împărăţiile de prinprejurul împărăţiei sale îi cerea sfaturi: atâta era de drept şi înţelept. Când se isca sfadă între dânşii, la acest împărat mergeau mai întâi la judecată şi, cum...