Caută în folclor: destinul

Destinul pune două degete pe ochii omului, două pe urechile lui şi pe al cincilea pe buzele lui spunându-i: Taci!

Descântec de ursit: Lună, lună, Vârgolună...

Descântec de ursit:

Lună, lună,
Vârgolună,
Tu eşti mândră şi frumoasă,
Tu eşti a nopţii crăiasă.
Tu cal ai,
Dar frâu nu ai,
Na-ţi ţie brâul meu
Şi fă frâu calului tău,
Să mergi după ursitul meu.
De a fi de-aici din sat,
de-a fi...

De multe ori îţi întâlneşti destinul chiar pe drumul pe care mergi ca să-l eviţi.

Adeseori, un om îşi întâlneşte destinul pe drumul pe care a luat-o pentru a-l ocoli.

Răbdarea poate învinge destinul.

Ce e mic si negru si bate la poarta ta?

Raspuns: Destinul

Descântec pe ursită: Descântecul de la mine, Leacul de la Dumnezeu...

Descântec pe ursită:

(se rostește de nouă ori în șir)

Descântecul de la mine,
Leacul de la Dumnezeu.
A plecat N.
De la casa lui,
De la masa lui,
Sănătos,
Voios,
Și-a luat-o pe cale,
Pe cărare.
Când a fost la miez de miez de...

Omul dormitează, soarta îi e trează.

Dacă eşti bogat sau sărac, mulţumeşte-te cu soarta ta, fiindcă e nebun cel care nu ştie să râdă în orice împrejurare.

Un om trebuie să stea pe un loc foarte înalt pentru a-şi vedea propria soartă.

Soarta-i asemenea unui atlet slab, căci de foarte multe ori ea încununează pe cei ce n-au ieşit învingători.

Nu-ţi cunoşti soarta până-n clipa morţii.

Soarta e a celui ce se avântă.

Pe cel ce vrea soarta îl conduce, pe cel ce nu, îl târăşte.

Soarta omului este mereu în mâinile lui.

Vremea strânsului hotărăşte soarta anului.

Păcatele părinţilor, soarta copiilor.