Descântec pe ursită: Descântecul de la mine, Leacul de la Dumnezeu...

Descântec pe ursită:

(se rostește de nouă ori în șir)

Descântecul de la mine,
Leacul de la Dumnezeu.
A plecat N.
De la casa lui,
De la masa lui,
Sănătos,
Voios,
Și-a luat-o pe cale,
Pe cărare.
Când a fost la miez de miez de cale,
L-a întâlnit,
L-a întâmpinat,
Nouă urcoi, noua urcoaie,
Nouă moroi, noua moroaie,
Nouă strigoi, noua strigoaie,
Nouă diavoli, Noua diavoloaie,
Nouă lei, nouă leoaice,
Nouă pocitori, nouă pocitoare,
Nouă ursitori, nouă ursitoare,
Nouă făcători, nouă făcătoare,
Nouă maratori, nouă maratoare,
Nouă mâncători, noua mâncătoare,
Nouă zâni
De la nouă stâni,
Nouă vânturi de vânt
De pe pământ.
Toate s-au strâns și s-au adunat,
Grozav l-au încurcat
Și pe pat de moarte l-au lăsat.
S-a stârnit N. cu glas mare până-n cer,
Cu lacrimi lungi până-n pământ,
Nimeni în lume nu-l aude,
Fără Maica Domnului
Din poarta cerului.
Ea din grai așa a grăit:
- N., ce plângi cu glas mare până-n cer,
Cu lacrimi lungi până-n pământ?
- O, Maica Domnului
Din poarta cerului,
Cum n-aș plânge cu glas mare până-n cer,
Cu lacrami lungi până-n pamant!
Am plecat
De la casa mea,
De la masa mea,
Sănătos,
Voios,
M-am luat pe cale, pe cărare.
Când am fost la miez de miez de cale
M-au întâlnit,
M-au întâmpinat,
Nouă urcoi, nouă urcoaie,
Nouă moroi, nouă moroaie,
Nouă strigoi, nouă strigoaie,
Nouă draci, nouă drăcoaie,
Nouă diavoli, nouă diavoloaie,
Nouă lei, noua leoaice,
Nouă pocitori, nouă pocitoare,
Nouă ursitori, nouă ursitoare,
Nouă făcători, nouă făcătoare,
Nouă maratori, nouă maratoare,
Nouă mâncători, nouă mâncătoare,
Nouă zâni
De la nouă stâni,
Nouă vânturi de vânt
De pe pământ.
Toate s-au strâns
Și s-au adunat,
Grozav s-au încurcat
Și în pat de moarte m-au lăsat.
- Nu gândi nimica, N.!
Pe scara de aur m-oi scoborî,
Poale albe oi întinde,
Pe tine te-oi cuprinde,
Cuțit de zână,
Din teaca de zână,
Cu mâna dreaptă oi apuca,
Și bine ți-oi alege,
Bine ți-oi culege,
De-s urcoi, de-s urcoaie,
De-s moroi, de-s moroaie,
De-s strigoi, de-s strigoaie,
De-s draci, de-s drăcoaie,
De-s diavoli, de-s diavoloaice,
De-s lei, de-s leoaice,
De-s zmei, de-s zmeoaie,
De-s pocitori, de-s pocitoare,
De-s ursitori, de-s ursitoare,
De-s făcători, de-s făcătoare,
De-s miratori, de-s miratoare,
De-s mâncători, de-s mâncătoare,
De-s nouă zâni
De la nouă stâni,
De-s nouă vânturi de vânt
De pe pământ,
Crape-le inima-n patru,
Cum crapă pasatul,
Pice-le cositele,
Curgă-le țațele,
Să piară,
Să răspiară,
Ca scuipatu-n cale,
Ca roua de soare,
N. să rămaie curat,
Luminat,
Cum Dumnezeu l-a dat
Și Maica sfântă l-a lăsat.
Sănătos,
Voios
Și veselos.

Ursitoarea: este un obicei din mitologia romanească, pentru noi-născuți. Ursitoarele sunt trei femei considerate a fi înlocuitoarele mamei. Sunt spirite care pot fi auzite câteodată, dar nu văzute.

În a treia noapte de viață a copilului nou-născut, nașa invită ursitoarele și face o masă cu prăjituri, bomboane, vin, apă, flori și tot ceea ce crede că le-ar putea plăcea acestora. Ele apar noaptea, la poarta casei în care dorm mama și cu fiul, și prezic destinul copilului. În următoarea dimineață, nașa întreabă mama despre visul său și îi zice dacă au venit ursitoarele, și ceea ce au prezis. În zilele noastre, aceasta se întâmplă într-un spital, pentru că pruncii nu mai sunt născuți acasă. De aceea, nașa pune ofrandele la fereastra spitalului.

După unele credințe, Ursitoarele se numesc:
- Ursitoarea: cea mai mare dintre ele, este cea care ține fusul și furca,
- Soarta: este cea care-i prezice destinul pruncului, și
- Moartea: este cea care-i curmă firul vieții.

Uneori se spune că acest fir le este dat Ursitoarelor de către Dumnezeu, iar acestea trebuie să îl pună pe pământ, așezând pe el toate întâmplările pe care le va avea omul de-a lungul vieții, de la care acesta nu se va putea abate cu niciun chip.