Caută în folclor: lume

Lume, lume, soro lume

Lume, lume, soro lume,
Lume, lume, soro lume,
Cand sa ma satur de tine,
Cand sa ma satur de tine,
Lume, soro, lume,
Cand s-o lasa sec de paine
Si paharutul de mine,
Lume, soro, lume.

Poate-atunci m-oi...

Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos.

Lumea este un trandafir, miroase-l si da-l si prietenilor tai sa-l miroase.

Lumea muncește și sapă și eu duc câinii la apă.

Lumea e o mare, noi suntem însetaţi.

Lumea e o scară: unii urcă, alţii coboară.

Lumea e a celui care munceşte.

Lumea zice că mama regelui e vrăjitoare, când ea nu aude.

Lumea jigneşte uşor pe un om timid, aşa cum pisica zgârie numai pământul moale.

Lumea se uită la lună, când este eclipsată.

Lumea este a celor calmi.

Lumea este un trandafir; miroase-l şi mergi mai departe, către prietenii tăi.

Lumea nu s-a făcut într-o zi.

Lumea nu-i numai cât se vede cu ochii.

Lumea nu-i cât se vede prin fereastră.

Lumea-i mare şi capăt n-are.

Lumea o vede cât oul şi o face cât boul.

Lumea e amăgitoare: ca o floare trecătoare, ca o apă curgătoare.

Ion cel Sărac și Zâna Lacului

Cică au fost undeva într-o ţară un om şi o femeie, şi cât au trăit au tot argăţit pe la boieri. Dar din munca lor nu se alegeau cu nimic. De slujeau pe haine, se ponoseau, de slujeau pe bani, se cheltuiau, de...

Florița din codru

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea...