Caută în folclor: satul

Satul arde si baba se piaptana.

Sătulul nu crede flămândului

Sătulului îi convine să glorifice postul.

Sătulul nu crede celui flămând.

Satul mic îl ajunge podvoada des.

Pipăruş-Petru şi Florea-Înflorit

A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o muiere văduvă, îi murise adică bărbatul şi ea rămase cu trei copii: doi feciori şi-o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat...

Voinicul cel cu cartea în mână născut

A fost odată o babă şi un unchiaş. Ei până la vreme de bătrâneţe nu avură nici un copil. Ce nu făcură? Ce nu dreseră? Şi ca să aibă şi ei măcar o miarţă de copil, nici cât. Ba merseră pe la descântătoare,...

În satul cu capre, behăie; în satul cu bivoli, mugeşte.

Mai bună hula din satul tău, decât lauda din satul străin.

Pogorât-a pogorât, Dumnezeu cu Petru Sfânt, Florile-s d’albe

Pogorât-a pogorât,
Dumnezeu cu Petru Sfânt,
Florile-s d’albe,
Pogorât-au toţi să vază
Ce fac domnii cu iobagii
Şi avuţii cu săracii
Florile’s dalbe
Luară se duseră
Ajunse, văzuseră
Florile’s dalbe
În mijlocul satului
La casa bogatului...

Decât codaş la oraş, mai bine în satul tău fruntaş.

Bogatul nu crede niciodata celui sarac si nici satulul celui flamand.

Ce stie popa nu trebuie sa stie satul.

Cel satul gandeste ca nu mai flamanzeste.

Decat codas in oras, mai bine fruntas in satul tau.

Decat sarac si flamand mai bine satul si bogat.

Despuiatul strange-n jurul lui satul.

E satul de dulce, vrea si amar cateodata.

In satul orbilor chiorul porunceste.

Lacomul, si satul, tot flamand este.