Colindă la nașterea Domnului: Am umblat cu mintea, Pân-la Betleem

Colindă la nașterea Domnului:

Am umblat cu mintea, Pân-la Betleem,
Și-am fost în peștera a Domnului meu.
Și-am văzut acolo pe Isus Hristos,
Ce din înălțime a pogorât jos.

El ca făcătorul și mântuitorul,
Își alese iesle, cea cu fund pe jos.
Între dobitoace, între miei și oi,
A făcut acestea, numai pentru noi.

Iosif cu Maria, îl priveau duios,
Cum plângea cu jale, micul prunc Hristos.
Și cu alinare, lacrimi el vărsa,
Și cu acele lacrimi, ieslea și-o uda.

Mie mi-a fost milă, de Isus Hristos,
Și-am plecat genunchii, lângă iesle jos.
Și cu alinare, mult am plâns și eu,
Am plâns împreună cu al meu Dumnezeu.

Apoi pe fecioara, eu am întrebat,
De ce așa plânge prunc nevinovat.
Iar fecioara îmi spune, plânge el micuțul,
Căci Adam și Eva, sunt în iad căzuți.

Plânge el că lumea neamului Adam,
Zace în robie grea al lui Satan.
Plânge ca-n slujba lumii toți se duc,
Dar de slujba Domnului, mici și mari toți fug.