De când Domnul s-a născut

De când Domnul s-a născut,
De când Domnul s-a născut
Și pământul l-a făcut,
Și pământul l-a făcut.

Și cerul l-a ridicat
În patru stâlpi l-a răzimat.

În patru stâlpi de argint
Și frumos l-a 'mpodobit.

Tot cu stele mărunțele,
Cu luceferi printre ele.

Și cu luna cu lumină,
Soarele cu razele.

Dar soarele unde rază?
Raze, Doamne, unde rază.

Raze 'n vârful munților,
La fântâna sfinților.

La doi brazi imbinarați
Și 'n tulpini intulpinați.

La tulpina depărtați,
La vârfuri amestecați;

Dar în ramurile lor,
Este-un leagăn de mătasă.

Dar în leagăn cine-mi doarme?
Doarme... om bun.

Vine-un cârd de rândunele
Cu glasuri de păsărele.

Și-mi cântară, 'mi colindară,
Pe cest om bun mi-I sculară.

Vine-un cârd de porumbei
Cu glasuri de feciorei.

Și-mi cântară, 'mi colindară,
Pe cest om bun mi-l sculară.

Scoală, om bun, de vezi tu,
Pruncul sfânt cum se născu.

Mititel, înfășețel,
Curge mirul după el.

Carpele-s de flori de mar,
Fașă dalbă de mătasă.