Oaspeți cu azur în gene Și zăpada pe opinci

Oaspeți cu azur în gene
Și zăpada pe opinci
Se iviră la ferastră
Cu colinde și tilinci.

Cântec legănat și fraged,
Înfloriri de ghiocei
Umbre mari țineau isonul
Albăstrind pe după ei.

Se părea ca-n zvon de aripi
Și miros de tămâier
În colinda mi se-ngănă
Pui de om cu pui de cer.

Și cântară, și urară
Și plecară ca un dor,
Strălucea un puf de înger
Risipind pe urma lor.

Și era o pace albă, -
Ca ninsoarea, și era
O sfială ce din stele
Până-n inimi tremura.

Bacii lepădară grija:
Astăzi lupii țin ajun,
Porumbeii nu visează
Vânt de uliu căpcăun.

Și zavozii și dulăii
Să mai lărmuie se tem,
Boii rumegă cu botu-n
Ieslea de la Betleem.

Fa-mi-te numai ureche
Ca s-auzi, bătrân pământ:
Sus, în leagăn prins de stele,
Gângurește Pruncul Sfânt.