Supararea bate-o Doamne, numa-n pat cu mine doarme,
Eu ma-ntorc catre perete, blastamata tot ma vede.
Arde-te-ar sa te-arda focu, unde tie drumu, unde tie locu,
Ca sa spui la lumea-ntreaga, pe-acolo sa nu mai treaca.
C-am trecut si eu odata, lacrimata si dezbumbata,
Si tu-n sian mi te-ai bagat, si ca frunza m-ai uscat.
Suparare, suparare, te-as duce-n parau la vale,
Si-as pune pietre pe tine, sa nu mai superi pe nimeni,
Cum m-ai nacajt pe mine, de n-am liniste pe lume.