Amintiri!
Poezie de Constantin Obadă despre Cumpătare, Bunătate, Copilărie, Jocuri, Sfinți, Iubire, Ochi, Vis
votează acum
adaugă un comentariu
Amintiri!
Când mă jucam cu bunicii...,bunicul îmi părea cât Ceahlăul,
iar bunica duioasă ca Sfânta Ana,
care dintr-un ghem de horn, stinge vatra satului.
În lacul bunătății lor, mi-am scăldat copilăria,
iar din valul lor am sorbit iubirea, și cum să fiu omenos.
De la ei am învățat basmele cu Zmei și Feți-Frumoși,
de la ei știu ce-i cinstea, cumpătarea,
și să fiu îndurător cu fiecare,
Parcă-i văd cum se veseleau, când mă căzneam să-i strig:
Bu și Buia!
Azi, iar am să mă joc în gând cu bunicii mei.
Închid ochii, și iată: pe ecranul unui vis prăfuit,
apar ei, aidoma, cum i-am știut.
Bunicul cu mustață și bunica albă de bunătate.
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Data scrierii: 1970-06
Poezie de Constantin Obadă despre cumpătare, bunătate, copilărie, jocuri, sfinți, iubire, ochi, vis.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=