Amintiri!

Poezie de Constantin Obadă despre Cumpătare, Copilărie, Bunătate, Jocuri, Ochi, Vis

Amintiri!

Când mă jucam cu bunicii...,
bunicul îmi părea cât Ceahlăul,
iar bunica duioasă ca Sfânta Ana,
care dintr-un ghem de horn, stinge vatra satului.

În lacul bunătății lor, mi-am scăldat copilăria,
iar din valul lor am sorbit iubirea, și cum să fiu omenos.

De la ei am învățat basmele cu Zmei și Feți-Frumoși,
de la ei știu ce-i cinstea, cumpătarea,
și să fiu îndurător cu fiecare,

Parcă-i văd cum se veseleau, când mă căzneam să-i strig:
Bu și Buia!

Azi, iar am să mă joc în gând cu bunicii mei.
Închid ochii, și iată: pe ecranul unui vis prăfuit,
apar ei, aidoma, cum i-am știut.
Bunicul cu mustață și bunica albă de bunătate.
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Data scrierii: 1970-06
Poezie de Constantin Obadă despre cumpătare, copilărie, bunătate, jocuri, ochi, vis.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Rate this writing:
Generează un alt cod=  

Constantin Obadă (1925 - 1974) Poet și actor român

S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.