Frumoasă-i floarea de cais,
Cum alte flori nu-s nici în vis,
Cu albul ei imaculat,
Parfum suav şi delicat,
O floare de poeţi cântată,
Ce te încântă şi te-mbată.
Celebrul nostru grecotei,
Orbit de farmecele ei
Şi de-a lui poftă sexuală,
Ce i-au luat mintea genială,
La toanele ei, dezbrăcat,
El s-a lăsat încălecat
De prea frumoasă curtezană,
Precum un cal de-o amazoană.
A stat umil în patru...
De n-aţi vota ca nişte oi,
N-ar fi aleşi doar lupi la noi;
Un pic de minte de-aţi avea,
Pe lupi voi nu i-aţi mai vota.
Nu-i poezie ca rondelul, Nu-i vin cum este tulburelul, Nu e parfum cum e Chanelul, Nici floare cum e ghiocelul.
Iuda Íscariotul, rău scrâşnind din dinţi,
Pe Isus Hristos vândut-a pe 30 de-arginţi;
Iudele te vând azi pentru numai câţiva lei,
Fiecare iudă are astăzi preţul ei.
Pe mulţi prelaţi, cât am trăit,
În versuri i-am muştruluit;
Îi rog smerit, cu demnitate,
Ca să mă ierte de păcate!
Nu observă când, parşivă,
Ca şi cum n-ar fi nimica,
Se apropie pisica...
Guralive vrăbiuţe,
Certăreţe şi prostuţe,
Nu observă că pisica
O să prindă păsărica.
E uşor, să ştii matale, Să înşiri cuvinte goale; Nu au niciun chichirez , Sunt ca nuca fără miez, Fără boabe o păstaie Şi ca norii fără ploaie.
De-o faci în singurătate, E mai sinceră ca toate; De-o faci lumea să te vadă, O faci numai de faţadă; De-o faci lumea să te ştie, Este doar făţărnicie.
Cu vocea ta de aur,
Cu graţia de laur,
Cu părul de mătase,
Cu trăsături frumoase,
Ţinuta de regină,
Céline, tu eşti divină.
De la Facere încoace,
Cum e scris în zodiace
Şi-au spus înţelepţii ţării,
Luna e stăpâna mării.
Cum au spus demult epopţii,
Luna e regina nopţii
Şi a stelelor crăiasă,
Mândră, dar capricioasă.
Astăzi, ca întotdeauna,
De pe deal răsare luna,
Argintie, maiestoasă,
Blândă şi misterioasă.
Sus, pe cer, răsare luna,
Eu în parc sunt cu Miruna
Şi îi spun că o iubesc,
O sărut, sărut primesc,
Pe o bancă, sub gorun,
Ce mai facem nu vă spun...
Melodia preferată,
Şi acum ca şi-altădată,
De bătrâni şi-ndrăgostiţi,
De toţi cei ce-s fericiţi.
Nu-i poezie ca rondelul,
Nu-i fruct cum este strugurelul,
Nu-i vin cum este tulburelul
Şi nici parfum cum e Chanelul.
Să-mi explice, bre, şi mie,
Un deştept, ce multe ştie,
Cum e cu-acest paradox,
Care-i cam neortodox:
Ne spun popii, cu temei,
Că ei, dracii, n-au femei;
Cum se face, neam de daci,
Că femeile au draci?
Când târziu, în miez de noapte, el spre somn îşi poartă paşii,
Îşi sărută-ncet soţia şi-şi sărută copilaşii,
Şi în somn se adânceşte – clipe dulci şi minunate,
Cu un ultim vers în minte despre lumile create.
Înainte să se culce, obosit, adus de spate,
Într-un colţ în cui şi-agaţă "a lui haină roasă-n coate";
Îşi sărută copilaşii, soaţa – care-n vis zâmbeşte,
Şi gândind la mersul lumii el în somn se adânceşte.
Când condeiul într-o parte el îşi dă, târziu în noapte,
Bate vânt tăios afară, astăzi dinspre miazănoapte;
Înspre somn îşi poartă paşii, lent, cu multă demnitate,
Tot gândind la mersul lumii şi la versuri minunate.
Semințe de pin în miere, afrodiziac natural