La paşa vine un oltean
George Budoi, 14.07.2024
Cu zaibăr, praz şi leuştean.
Sunt, paşă, neam de oltenaş
Şi praz eu îţi vând mintenaş,
De îmi dai calul tău arab:
Pe El-Zorab.
Cu zaibăr, praz şi leuştean.
Sunt, paşă, neam de oltenaş
Şi praz eu îţi vând mintenaş,
De îmi dai calul tău arab:
Pe El-Zorab.
S-au dus cu toţii la spital,
La un chirurg fenomenal,
Ce le-a lărgit mult beregata
Şi-acum mănâncă cu găleata.
De când mă ştiu, eu pot să jur,
Pe nimeni n-am pupat în c*r,
Şi nici nu m-am lăsat pupat,
Deşi destui au încercat…
Onoarea nu-i o marfă, ce-o cumperi de la piaţă,
N-o vinde la tarabă cumva vre-o precupeaţă;
Mai mult, tu ia aminte le ce îţi spun, frăţâne:
Odată ce-ai pierdut-o, pierdută-n veci rămâne.
La Neptun fiind, la mare,
Stând pe plajă-ntins la soare,
O nudistă îndrăzneaţă,
Toată nuri şi la păr creaţă,
M-a-ntrebat dacă mai poate…
I-am zâmbit: Da, pe probate!...
Sunt oameni extraordinari,
Ingenioşi, buni gospodari,
Deştepţi, frumoşi ca nişte zei,
Dar se mănâncă între ei.
Trec anii mei grăbiţi, în zbor,
Şi într-o zi eu o să mor.
Nu ştiu de fi-va azi sau mâine,
Sau de va fi cumva poimâine,
De fi-va peste luni sau ani,
Acasă sau pe sub castani;
Dar orice-aş face, orice-ar fi,
Şi eu, ca şi-alţii, voi muri....
La nebunie-mi place să merg prin Europa
Şi să o am alături pe draga-mi Penelopa,
Să vizităm castele, muzee, munţi şi grote,
Să rupem, la "plimbare", trei rânduri de ciubote.
Eu v-am mai spus că nu-s nebun,
Nici nu aş şti cum să vă pun;
Când eu acasă-am o sirenă*,
Cum să fac sex cu o balenă?
Eu am acasă o sirenă*,
Nu fac amor cu o balenă;
Sunt tânăr, doamnă, şi romantic,
Nu fac amor c-un transatlantic.
Când soţia-i supărată ‒
Se întâmplă câteodată ‒
Tu să-i ceri, smerit, iertare,
Nu cu vorbe, ci cu-o floare!
Poţi să-i ceri chiar c-un buchet,
Însoţit de-un Cabernet.
Te-o ierta într-un minut,
Cu un zâmbet şi-un sărut.
pe sâni, pe gură,
Pe tot ce are-a ta făptură,
Tot trupu-ţi "cântă", Anişoara,
Cum cântă sub arcuş vioara.
Rar vedem aşa o floare
Cum e-aceea de cicoare;
E superbă şi albastră,
Şi stă minunat în glastră.
Florile sunt ligulate,
Cu petalele zimţate,
Iar culoarea bleu ciel
E superbă-n bucheţel.
Plantele sunt cultivate
Încă din antichitate:...
Doamne,-aceste trei cuvinte,
Ce-s menite s-o prezinte,
Nu sunt numai minunate,
Pe deplin sunt meritate!
Vin nobil, de esenţă pură,
L-am tot băut (cine n-ar vrea?),
L-aş bea şi-acum, la vârsta mea,
Dar nu mai ţin la băutură…
Florile sunt albe, foarte parfumate,
Ca nişte coroane, mari şi minunate;
Ele sunt un símbol vechi al purităţii,
Dar sunt şi un símbol al feminităţii.
Şi mai sunt símbolul dragostei eterne
Şi al amintirii, dragostei fraterne.
Florile...
Eu albe flori de lămâiţă,
De ziua ta-ţi pun în cosiţă;
Sunt un simbol al purităţii
Şi unul al feminităţii.
Mă întreabă-un tontolog:
‒ Ce e un ginecolog?
‒ E un medic ce lucrează
Unde ceilalţi se distrează.
Sora noastră, Lidioara,
Te-ai născut cu primăvara.
Mama noastră, curajoasă,
Te-a născut în sat, acasă,
Ajutată de Mitrana,
Bună ca şi Sfânta Ana,
Moaşa satului, bătrână,
Care astăzi e ţărână.
Au trecut ani mulţi şi veri,
Mi-amintesc...
Covorul ei superb de flori
E-o poezie în culori,
Ce-o scrie cu cuvântul
Ce ei i-e scump: pământul.
În lumea muritorilor,
Ea e Regina florilor,
Iar când ea trece pe alei,
Se-nclină flori în faţa ei.
Macerat de usturoi cu miere