Sătul de viaţa asta grea,
Norocului adresa mea
Eu i-am trimis-o prin soţie,
Pe când eram în studenţie.
Norocul, însă, a pierdut-o,
Iar Ghinionul a găsit-o
Şi de atunci, jur pe Mamon,
Eu nu mai scap de Ghinion.
Précum scrie şi-n Coran,
Fiecare musulman
Poate fi un mic sultan:
Un bărbat, oricine este,
Poate-avea n-şpe neveste.
Dar femeii, cum e scris,
Doar un soţ îi e permis.
Întreb fără răutate:
Unde eşti EGALITATE?...
Bărbaţii pot avea harem,
Plin de cadâne la cherem,
Dar aţi văzut vreo musulmană,
Chiar de ar fi ea şi sultană,
Voi aţi văzut vreo femeie
Harem să aibă, sau să vreie?
Întreb, deci, fără răutate:
O, unde eşti EGALITATE?...
trăieşte
Doar cât timp iubeşte,
Cât timp dăruieşte
Şi cât timp primeşte.
Iar în rest, cât poate,
Inima doar bate...
Dacă cineva mi-arată
Că e sau a fost vreodată
Vreun pesedist* cinstit,
Unul care n-a minţit,
Unul care e sărac,
Că Ciolacu** are bac,
Slugă eu la el mă fac...
Pé drumul cu iarmarocul
M-am întâlnit cu Norocul;
‒ Bună ziua, măi Noroace,
Dă-te-aproape, vino-ncoace!
De ce mă tot ocoleşti
Şi la mine nu soseşti?
‒ Bună ziua, măi creştine,
Tu nevoie n-ai de mine,
Căci la toate iei aminte
Şi eşti...
Dacă el s-ar vinde-n piaţă,
Cum se vinde-orice verdeaţă,
Fără dubii, dragul meu,
Zău că-aş cumpăra şi eu!
Au spus-o oameni mari, isteţi:
I-ajută pe cei îndrăzneţi,
Pe oamenii ce-s curajoşi,
Pe cei ce-s harnici, serioşi,
Pe-aceia care sunt şcoliţi,
I-ajută pe cei pregătiţi
Ca, oricând vine, să-l primească
În viaţa lor şi să-i zâmbească.
Au spus unii, în cântare,
Că norocul e o floare,
Şi-au mai spus şi că norocul
Nu ar creşte în tot locul.
Frunză verde de sulfină,
El nu creşte în grădină
Şi, spun clar, pe româneşte,
Că nici în ghiveci nu creşte.
El nu creşte nicidecum...
Norocul e capricios
Şi un amic neserios:
Nu-ţi face când vrei tu pe voie,
Te lasă baltă la nevoie.
Précum spus-a proorocul,
De când lumea, ştiţi, norocul,
Deseori şi-l face omul,
Cum altoiul face pomul;
Dar, cum spune cântecelul,
Tre' să vrea şi norocelul.
Ah, ce viaţă, dulce viaţă,
Când norocul te răsfaţă!
Dar, cum spune în popor,
Norocelu-i schimbător.
Norocul e ceva bizar,
El nu se vinde la bazar;
El nu se vinde nici în piaţă,
Precum legume-o precupeaţă,
Şi-n niciun fel de magazin,
Ca nestemate, haine, vin.
Spus-au oameni înţelepţi,
Vine când nici nu te-aştepţi
Şi, chiar dacă-i cânţi în strună,
Pleacă fără să îţi spună.
Spune-o veche cugetare:
Omul bun noroc nu are;
Nici eu n-am avut vreodată,
Bată-l Dumnezeu să-l bată.
Chiar de eu sunt un om bun,
N-am putut să îl îmbun,
Ca să vină şi la mine,
Şi să-mi facă câte-un bine.
Alţii, cum e semnatarul,
N-au noroc nici cu paharul;
S-au născut făr' de noroc,
N-au avut şi n-au deloc.
Un proverb ne spune-n grai:
"Prost să fii, noroc să ai!"
Prost să fii, spun eu, stiharul,
Dar să ai noroc cu carul.
Frunză verde busuioc,
Ţine minte, om cuminte:
Au nevoie de noroc
Cei ce n-au destulă minte.
Alelei femei, bărbaţi, Eu vă rog să mă-ascultaţi: Azi e ziua de Ignat Şi mă vreţi sacrificat, Să mă faceţi preparate, Fel şi feluri de bucate. Cine-o vrea afumătură Să ajungă-o murătură!* Cine mâncă cabanos Să devină băşinos! Cel ce mâncă caltaboş...
Nicio grijă el nu are:
Zilnic eu îi dau mâncare,
Îi dau apă ca să bea,
Îl tratez cu o cafea,
Bălegarul i-l rânesc
Şi de hoţi eu îl păzesc.
Dar în ziua de Ignat,
Îi cer plata răspicat.
