Când Eminescu s-a născut,
Poetul nostru absolut,
Pe boltă însuşi mândrul soare
A fost cuprins de încântare.
Prin opera lui minunată,
Prin versurile ce te-mbată,
Ce umplu azi biblioteci,
El va trăi în veci de veci.
Când te-ai născut ‒ ce sărbătoare,
Pe cer s-a mai aprins un soare!
Cel vechi din mersu-i s-a oprit,
Te-a admirat şi ţi-a zâmbit,
Şi tot privind cu voie bună,
Era să "uite" să apună...
Când versurile-ţi le citesc,
Eu simt că aripi parcă-mi cresc,
Spre ceruri parcă simt că zbor
Şi parcă îngeri cântă-n cor.
Pe tine eu te voi cinsti
Cât timp pe lume voi trăi.
Eu pentrú versuri te iubesc,
Poet divin, îţi mulţumesc!
Sirop de praz cu miere, macerat la rece, pentru bronșite