Legenda florii "Nu-mă-uita" (Myosotis alpestris) (2)

Legenda florii "Nu-mă-uita" (Myosotis alpestris) (2)

A fost cândva un cavaler
Frumos, galant, de caracter,
Îndrăgostit de-o preafrumoasă:
Urma-n curând a-i fi mireasă.

Cândva,-ntr-o zi, când se plimbau,
Cei doi pe lângă-un râu mergeau,
Iar el o floare a zărit
Pe malul râului grăbit.

El floricica a cules,
S-o dea iubitei ce-a ales;
Cu-armúra fiind îmbrăcat,
În apă a alunecat.

'Nainte de-a se fi-înecat,
Iubitei floarea-a aruncat
Şi i-a strigat: Iubita mea
Te rog în veci nu mă uita!

Iubita lui, spre amintire
Şi veşnica lui pomenire,
Numit-a floarea,-n timp ce-ofta,
Cu numele "Nu-mă-uita!"

De-atunci ea-i simbolul iubirii
Şi simbol sfânt al amintirii,
Dar şi al sensibilităţii
Şi simbolul fidelităţii.