Rar vedem aşa o floare
Cum e-aceea de cicoare;
E superbă şi albastră,
Şi stă minunat în glastră.
Florile sunt ligulate,
Cu petalele zimţate,
Iar culoarea bleu ciel
E superbă-n bucheţel.
Plantele sunt cultivate
Încă din antichitate:...
Florile sunt albe, foarte parfumate,
Ca nişte coroane, mari şi minunate;
Ele sunt un símbol vechi al purităţii,
Dar sunt şi un símbol al feminităţii.
Şi mai sunt símbolul dragostei eterne
Şi al amintirii, dragostei fraterne.
Florile...
Eu albe flori de lămâiţă,
De ziua ta-ţi pun în cosiţă;
Sunt un simbol al purităţii
Şi unul al feminităţii.
Covorul ei superb de flori
E-o poezie în culori,
Ce-o scrie cu cuvântul
Ce ei i-e scump: pământul.
În lumea muritorilor,
Ea e Regina florilor,
Iar când ea trece pe alei,
Se-nclină flori în faţa ei.
Spunea-n extaz azi un crăieş:
Frumoasă-i floarea de cireş,
Cu albul ei imaculat,
Parfumul de poeţi cântat,
O floare-aşa de minunată,
Ce te încântă şi te-mbată.
Frumoasă-i floarea de cais,
Cum alte flori nu-s nici în vis,
Cu albul ei imaculat,
Parfum suav şi delicat,
O floare de poeţi cântată,
Ce te încântă şi te-mbată.
Nu-i poezie ca rondelul, Nu-i vin cum este tulburelul, Nu e parfum cum e Chanelul, Nici floare cum e ghiocelul.
Creşte în sălbăticie
Şi-n culturi de la câmpie,
Iar tulpina lui firavă
Portă-n vârf floarea suavă.
Floarea-i o minunăţie,
Pentru ochi o bucurie,
De un roşu-ncântător,
Dar se scutură uşor.
Floarea-i simbolul iubirii,
Al plăcerii şi...
Foaie verde ca şofranul,
Plantă nu-i ca maghiranul,
Ce calmează orice loază
Ce-are nervi şi fabulează.
Nu-i băutură ca nectarul
Şi floare ca mărgăritarul,
Ce-i admirat, cu mult temei,
Cadou superb pentru femei.
Numit ades şi lăcrămioară,
E-o floare extraordinară,
Cu flori ca nişte clopoţei
Şi un parfum ce-i demn de zei.
Iubitelor ce le-am avut,
Galant, chiar de la început,
Flori de nu-mă-uita le-am dat,
Dar toate, toate m-au uitat.
Doar una fost-a mai presus
Şi verigheta-n deşt mi-a pus
Când m-a făcut al ei bărbat,
Doar ea-i cea ce nu m-a uitat.
După cum legenda spune,
Cu adâncă-nţelepciune,
Zeus, la-nceput de lume,
A uitat să-i dea un nume.
Floricica minunată
Zeului i-a spus îndată:
Zeule, Măria Ta,
Te rog mult, nu mă uita!
Zeus a privit din prag
Şi i-a spus ei cu mult drag:...
A fost cândva un cavaler
Frumos, galant, de caracter,
Îndrăgostit de-o preafrumoasă:
Urma-n curând a-i fi mireasă.
Cândva,-ntr-o zi, când se plimbau,
Cei doi pe lângă-un râu mergeau,
Iar el o floare a zărit
Pe malul râului grăbit.
El...
Planta, cum se ştie bine,
Creşte-n zonele alpine;
Sunt şi cultivaruri care
Cresc oriunde este soare.
Plantă extraordinară,
E a munţilor comoară,
Cu flori mici, hermafrodite ,
Ce sunt îndumnezeite.
Chiar pe munţi înalţi, "ştrengara"...
La fereastra casei mele,
Flori de gheaţă, măricele,
Sufletu-mi înveselesc,
Dar la soare se topesc.
Îmi plac şi florile pe ram,
Şi flori de gheaţă pe-al meu geam;
De gheaţă la ger înfloresc,
La soare, însă, se topesc.
În vers acuma vă spun vouă:
Sunt specii patruzeci şi nouă,
Hibrizi sunt cam şaizeci de mii,
Iar florile-s minunăţii.
Dar ceea ce numim noi "floare",
De fapt, botanic, e-o eroare;
E-o floare doar în aparenţă,
În fapt e o inflorescenţă....
Despre dalii, vă spun vouă: Specii sunt vreo "patrujnouă", Iar hibrizi şaizeci de mii; Toate sunt minunăţii. Ne spun numele şi tomul Cât de multe poate omul Şi ce multă poezie Pune-n nume, fantezie. Cu sau fără de adverbe, Multe-au denumiri...
Din grădina casei mele
Am cules trei floricele,
Albe flori de iasomie
Pentru scumpa mea soţie.
Ieri, în parc, pe o cărare, Mi-a făcut ochi dulci o Floare, Blondă şi cu mers agale, Scuturată de petale…
Macerat de usturoi cu miere