Rar vedem aşa o floare
Cum e-aceea de cicoare;
E superbă şi albastră,
Şi stă minunat în glastră.
Florile sunt ligulate,
Cu petalele zimţate,
Iar culoarea bleu ciel
E superbă-n bucheţel.
Plantele sunt cultivate
Încă din antichitate:...
Florile sunt albe, foarte parfumate,
Ca nişte coroane, mari şi minunate;
Ele sunt un símbol vechi al purităţii,
Dar sunt şi un símbol al feminităţii.
Şi mai sunt símbolul dragostei eterne
Şi al amintirii, dragostei fraterne.
Florile...
Eu albe flori de lămâiţă,
De ziua ta-ţi pun în cosiţă;
Sunt un simbol al purităţii
Şi unul al feminităţii.
Covorul ei superb de flori
E-o poezie în culori,
Ce-o scrie cu cuvântul
Ce ei i-e scump: pământul.
În lumea muritorilor,
Ea e Regina florilor,
Iar când ea trece pe alei,
Se-nclină flori în faţa ei.
Spunea-n extaz azi un crăieş:
Frumoasă-i floarea de cireş,
Cu albul ei imaculat,
Parfumul de poeţi cântat,
O floare-aşa de minunată,
Ce te încântă şi te-mbată.
Frumoasă-i floarea de cais,
Cum alte flori nu-s nici în vis,
Cu albul ei imaculat,
Parfum suav şi delicat,
O floare de poeţi cântată,
Ce te încântă şi te-mbată.
