Floarea (după un aforism de Luther Burbank)
Elogii florilor
Mă întreabă o codană:
– Ce-i o floare cultivată ?
– E, drăguţo,-o buruiană
Care-i bine educată.
Mă întreabă o codană:
– Ce-i o floare cultivată ?
– E, drăguţo,-o buruiană
Care-i bine educată.
– Ce-i o floare, mândruleană?
– Floarea e o buruiană
Care are privilegiul
De a fi făcut colegiul.
La măicuţa în grădină, Cresc şi plante de gherghină, Cu flori foarte variate, Toate, însă, minunate. Au tot felul de culori: Albe, roşii, roz, sunt flori Galbene, portocalii, Bej, maro şi coralii, Ocru, crem, mov, purpurii, Ruginii şi aurii; Parcă...
Multe flori sunt azi pe lume, Le cunoaştem după nume, După-aspectul lor frumos, Pe culori şi pe miros. Floarea ce-o culegi din tei, Literar, e, dragii mei, Floarea-ndrăgostiţilor, Floarea mult iubiţilor. Pe aleile cu tei, Stau pe bănci mulţi...
Nu-i ulei cum este mirul,
Nici alc'ol ca elixirul,
Condiment cum e ghimbirul,
Buruiană rea ca pirul.
Nu-i vânt blând cum e zefirul,
Rocă dură ca porfirul,
Nestemată ca safirul,
Floare cum e trandafirul.
Sirop de praz cu miere, macerat la rece, pentru bronșite