Neliniștea nucleară
Poezie de Costel Zăgan despre Ură, Copilărie, Copii, Viitor, Poezie, Mamă, Lacrimi, Pământ, Moarte, Suflet
votează acum
adaugă un comentariu
Neliniștea nucleară
Nu înarmați copiii cu lacrimi nuclearesă ne lăsăm iradiați doar de gingășia lor
viitorul li se deschide-n suflet ca o floare
în acest secol cu plâns de copii ca decor
Dezamorsați noaptea de la reverul naturii
sau lumina va ajunge un porumbel ratat
copilăria plânge în hohote la marginea urii
în acest secol moartea se-nrolează soldat
Prin venele lumii o să curgă lovituri de tun
măslinul iată nu mai vrea să porte mască
viața este frumoasă pământul este bun
de-aia nicio mamă nu mai vrea să nască.
Poeme infracţionale
Poezie de Costel Zăgan despre ură, copilărie, copii, viitor, poezie, mamă, lacrimi, pământ, moarte, suflet.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=
