Nourii
Poezie de Nicolae Labis
votează acum
adaugă un comentariu
Nourii
Privesc grăbiţii nouri ce-alunecă pe zări,Topindu-se departe şi revenind întruna.
Parcă-mi trimit tăcute, nostalgice chemări,
Ei, fraţii cu dreptatea, cu ziua şi cu luna.
Oceane mari de apă pe-a cerului genuni
Câteodată-s limpezi ca lacrima pe-o pleoapă,
Revarsă altădată şi trăsnet şi furtuni -
Rămân aceleaşi totuşi oceane mari de apă.
Ce chipuri prinde-n slavă al norilor convoi!
Centauri, turme, nave, creneluri de redută...
Noi îi urâm când grindini revarsă peste noi,
Noi îi iubim, cu stropii lor calzi, când ne sărută.
Poezie de Nicolae Labis.
Nicolae Labis 1935 - 1956, poet roman
S-a născut pe: 02 dec 1935.
S-a stins din viaţa în data de 22 dec 1956, la vârsta de 21 ani.
S-a stins din viaţa în data de 22 dec 1956, la vârsta de 21 ani.
Comentarii
Rate this writing:
