Când s-au jurat, că n-au venin în gură,
Ades, am fost, mai buni părinți ,
Străinilor, cu drept, la-nvățătură.
Zburdau în funcții, șerpii toți,
De bine, au crescut, ditai balauri,
Dar, la răstriști, ca niște hoți,
Dușmanilor, ne-au dat, să-și facă lauri.
Nu pot, să blestem, mai altcum,
Urmașii, de-or mai îndrăgi, străinii:
„ Ca pulberi, să colinde drum,
Iar inima, să le-o mănânce câinii ”.