Plânge, trupul meu beteag,
Doară gândul mângâierii,
Intuiește..., alt meleag!
Plâns, în scorbura durerii,
Râde, trupul meu beteag,
Când, vreo rază a-ntremării,
Se prelinge..., prin hogeag!
Râs și plâns, durerii pradă,
Ogoiesc..., un trist destin,
Chiar când, trec semeț pe-o stradă,
Să nu cad..., abia mă țin!