de luptă rănit mortal inamicul verde și periculos
împodobește scena ultimei confruntări din spa
tele casei acum soarele mă caută disperat prin
tre frunzele cireșului eu îi fac semne amicale cu
mâna mulțumindu-i pentru lumina și cădura cu
care mi-a înrămat ziua o lacrimă de aur cade
și-n acest poem o alta albastră o urmează
însă totul încremenește odată cu ultimul
cuvânt al copilăriei un hohot de râs Poezie de Costel Zăgan despre iubire, disperare, pericol, poezie, râs, căutare, cuvânt, lacrimi, luptă, soare.
Costel Zăgan 1958, profesor de limba romana, aforist, poet
Perioada de viaţă: 1958