Portret interior

Poezie de Costel Zăgan despre Iubire, Disperare, Pericol, Poezie, Râs, Căutare, Cuvânt, Lacrimi, Luptă, Soare

Portret interior

ODE GINGAȘE

La ora 9 și 30 de minute deja părăsesc câmpul

de luptă rănit mortal inamicul verde și periculos

împodobește scena ultimei confruntări din spa

tele casei acum soarele mă caută disperat prin

tre frunzele cireșului eu îi fac semne amicale cu

mâna mulțumindu-i pentru lumina și cădura cu

care mi-a înrămat ziua o lacrimă de aur cade

și-n acest poem o alta albastră o urmează

însă totul încremenește odată cu ultimul

cuvânt al copilăriei un hohot de râs
Poezie de Costel Zăgan despre iubire, disperare, pericol, poezie, râs, căutare, cuvânt, lacrimi, luptă, soare.

Costel Zăgan 1958, profesor de limba romana, aforist, poet

Perioada de viaţă: 1958

costel_z2022
costel_z2022, 03/07/2024

O zi, un cuvânt, o tăcere.

(0) (0)
Rate this writing:
Generează un alt cod=