Rugă!

Rugă!

Te iubesc, ca florile de cireș,
când își leagănă petalele în mâine,
iubirile eterne.
Te iubesc cu imnuri soarele,
căci în oscilația ogorului meu,
tu ești pentru mine, soare, apă și aer!
Tu ești cântul meu suprem care,
mă învață să iubesc oamenii,
adevărate minuni care natura le-a zămislit,
din comori încă neștiute!
Tu cântare divină pornită, din inimi,
care revii ploile din mare,
Slavă ție nemuritoare poezie!
În fața altarului tău, eu aduc prinosul dragostei,
pe care ți-o închin.
Nu fi bună și îngăduitoare dacă nu merit.
Dezbarăle de mine, spre binele tău,
și fericirea mea uitată.
Amin!