Cu vârfuri moi spre rădăcină?
Când clipe-n ramuri noi petreci,
Cu dorul tău către tulpină?
Acolo-n sinea ta profundă,
Regreți iubirile pierdute,
Dar cum ți-i firea-n veci redută
Trci culmea viselor deșarte.
Și iar te pleci în toamne simple,
În frunzele ce calci sub talpă,
Pân' aplecarea ta se umple,
Și sfârâie lumina-n lampă.