SOMONII ‒ PEŞTII ALPINIŞTI

SOMONII ‒ PEŞTII ALPINIŞTI

(s. de Atlantic ‒ Salmo salar; s. de Pacific ‒ Oncorhynchus keta; s. regal ‒ O. tshawytscha ş.a.)

Ei sunt specii migratoare,
Din ocean înspre izvoare,
Să-mplinească legea firii,
Legea sfântă-a înmulţirii.

Urcă-n fluvii şi în râuri,
Pot ajunge şi-n pârâuri,
Şi în lacuri, o etapă,
Toate cu o dulce apă,

Unde pot depune ouă
(Icre), lapţi, cum vă spun vouă,
Fi'ndcă-n apa cea sărată,
Tot puietul moare-ndată.

Sunt numiţi de darwinişti,
Cu temei, peşti alpinişti:
Sar în cale peste diguri
Şi cascade, pe ei siguri;

Este-o certitudine:
Urcă-n altitudine
Pân' la 2000 de metri,
Merg chiar mii de kilometri.

Trec, câţi pot, cei viguroşi,
Şi de urşii fioroşi,
Grizzly înspăimântători,
Şi de mulţi alţi prădători.

Ei, sfârşind călătoria,
După ce-şi fac datoria,
După nu prea multişor,
Cad epuizaţi şi mor.

Buni părinţi, "de pus la rană",
Putrezind servesc drept hrană
Alor lor progenituri,
Peştişorii imaturi.

Cine-n codul lor genetic
Lor le-a scris, aşa ermetic,
Ca să părăsească-oceanul,
Cine oare-a făcut planul?

Cine, spuneţi, cine oare
Le-a dat munţii de răbdare,
Să parcurgă lunga cale
Cu pericole mortale?

Juvenilii de un an
Să se-ndrepte spre ocean,
Cine oare îi învaţă,
Cine "sfat" le dă, "povaţă"?

Ce frumos e, şi ce magic,
Însă, Doamne, şi ce tragic,
Iar supremul sacrificiu
'I demn de scris pe-un frontispiciu!