Stele... adorate!

Stele... adorate!

Cu o cosmică aliură,
Inchin zeilor galactici,
O săgeată de lumină,
Tocmai de la polii arctici.

Multe stele cântă grave,
Cu o rară măiestrie,
Eu, încerc niscai octave,
Cu o pană sidefie.

Unii, prind cu artă fluturi,
Fluturând o poezie,
Alții, o strivesc în scuturi,
Ca în vremi, o erezie.

Cu vădită nostalgie,
Plânge, tânăra domniță,
C-o mai ține în chirie,
Câte-o știrbă de peniță.

Dorul, pasăre măiastră,
Iscodește Căi Lactee,
Să aducă vreo albastră,
Roză vieții, ce scânteie.

Cu poemul enigmatic,
Bumerang nemărginirii,
Eu, din colț, ce pare static,
Vin, senin, pe unda șteii.

De-oi roti, o cosmodie,
Ori, mai știu ce, talmeș-balmeș,
Să-mi luați din custodie,
De trei ori, cât ia un vameș.

Deci, spre voi, iubite stele,
Cu rochițe de mistere,
Zboară, cânturile mele,
Să v-aducă, mângâiere.

Stele..., adorate,
Salutări, la toate,
Și celor visate,
Salutări..., la toate.

Tainele naturii,
Râd, la colțul șurii,
Pe suhat de oi,
În ochi de altoi,

Și în fiecare,
Zilnic, ca un soare,
Râd apoi, în casă,
Noaptea, când se lasă.

Până și copiii,
Știu, că nu-s tăriii,
E norocul lor,
Și al tuturor.

Stele..., adorate,
Eu, vă spun la toate,
Mi-am ales, o stea,
Roșie și ea,

Ca inima mea,
Către voi acum,
Pe-o dâră de fum,
O prnesc, la drum.

Stele..., adorate,
Vă iubesc..., pe toate,
Dar implor, cu rugăminți,
Criticilor..., stați cuminți!