Ştiuca lacomă

Ştiuca lacomă

Şiuca, lacomă, "tâmpită",
Vrut-a doi crapi să înghită,
Nu pe rând, cum era bine,
Lucru clar pentru-orişicine,

Ci pe amândoi odată,
Bat-o Dumnezeu s-o bată!
Dar cu ei s-a înecat
Şi apoi a decedat.

N-a murit instantaneu,
Cum am crede tu şi eu;
S-a smucit, a dat din coadă,
S-a zbătut o perioadă,

Sufocată, cu leşinuri,
Ştiuca a murit în chinuri.
E-o morală ce am scris-o:
Lăcomia a ucis-o!