E-aromată ca nectarul
Şi fierbinte cum e jarul,
Neagră-aşa cum este noaptea,
Tare-aşa cum este moartea;
E-o ispită, ca păcatul,
Ca băutul şi pupatul,
Pură cum e pruncuşorul,
Dulce-aşa cum e amorul.
Vă declar sub semnătură:
De-i băută cu măsură,
O cafea e-un stimulent,
Mai mult, e-un medicament;
Însă, oricât de suavă,
De-i prea multă, e otravă.
Sunt pe lume,-n cafenele,
Fel şi feluri de cafele,
Excelente, foarte bune,
Aromate, o minune,
Fel şi feluri de reţete,
Sufletul să ţi-l îmbete,
Însă e dumnezeiască
Doar cafeaua cea turcească.
Spun cui vrea să mă asculte:
Când cafelele-s prea multe,
Cât ar fi de delicioase,
Nu sunt, frate, sănătoase.
Zică-i cine cum o vrea,
Serios, în zeflemea.
E "cafeaua" comunistă,
De pe vremea ceauşistă,
Din ovăz, năut sadea
Şi un strop doar de cafea.
Dacă-l bei, avem dovezi,
Précum caii-o să nechezi.
Cică-ar imita cafeaua,
Însă, vezi mata beleaua,
Nechezolu-i surogatul
Ce imită doar… pişatul.
