Când târziu, în miez de noapte, el spre somn îşi poartă paşii,
Îşi sărută-ncet soţia şi-şi sărută copilaşii,
Şi în somn se adânceşte – clipe dulci şi minunate,
Cu un ultim vers în minte despre lumile create.
Înainte să se culce, obosit, adus de spate,
Într-un colţ în cui şi-agaţă "a lui haină roasă-n coate";
Îşi sărută copilaşii, soaţa – care-n vis zâmbeşte,
Şi gândind la mersul lumii el în somn se adânceşte.
Când condeiul într-o parte el îşi dă, târziu în noapte,
Bate vânt tăios afară, astăzi dinspre miazănoapte;
Înspre somn îşi poartă paşii, lent, cu multă demnitate,
Tot gândind la mersul lumii şi la versuri minunate.
Sirop de praz cu miere, macerat la rece, pentru bronșite