Tot oful care-mi dă târcoale,
Când prind din strașnice cuvinte,
Atâtea vise epocale.
Dar unde-i clipa? Pân' s-o prind...
Se pierde-n haosul din urmă,
Când alta lațul i-l întinde,
Nici nu-i născut și iar se curmă.
O..., clipe vis, visări clipite,
Voi curgeți ornic tot la vale,
Pe când noi chipuri ciupite,
Venim și trecem unică cale.