Apariţie editorială: „Discipolii zeilor de altădată”, roman SF de Ionuţ Caragea, eLiteratura, Bucureşti, 2015
votează acum
adaugă un comentariu
Editura eLiteratura din Bucureşti a publicat în august
2015 romanul de ficţiune "Discipolii zeilor de altădată", semnat de Ionuţ Caragea. Romanul de 198 pagini este o ediţie revizuită a seriei „Uezen”
(Uezen şi alte povestiri, Conştiinţa lui Uezen şi Echilibrul lumilor, ed. Fides,
2010-2011), având în plus şi o continuare de două capitole. Prefaţa este semnată de criticul literar Maria-Ana
Tupan, iar ilustraţia copertei a fost realizată de graficianul Miklós János Dénes. Romanul se poate comanda de la editura eLiteratura (e-mail: office@epublishers.info
sau tel: 0722 156 408). În scurt timp va fi disponibil şi în
librării.
Scurtă prezentare a
autorului:
Ionuţ Caragea s-a născut pe 12 aprilie 1975 la Constanţa. Este poet,
prozator, critic, editor, autor de aforisme şi promotor cultural. Este membru
al Uniunii Scriitorilor din România,
membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe, membru al Elis
– Reţeaua românilor remarcabili din lume etc. În perioada 2003-2011 a trăit în
Montréal, Canada, devenind cetăţean canadian în anul 2008. A fondat pe 16 iulie
2008, împreună cu poetul Adrian Erbiceanu, Asociaţia Scriitorilor de Limbă
Română din Québec şi Editura ASLRQ. În februarie 2012 s-a întors în România şi
s-a stabilit la Oradea. A publicat peste 30 de cărţi, fiind considerat de critica literară unul dintre
liderii generaţiei poetice douămiiste şi unul dintre cei mai atipici scriitori
de care dispune în prezent România. Biografia detaliată poate fi citită pe
situl oficial al autorului: www.ionutcaragea.ro
Prezentarea
romanului de pe coperta a IV-a:
Democles, stăpânul Celestiei, a creat primele fiinţe
umanoide pe planeta Eden, oferindu-le darul nemuririi. Edenienii urmau
ascensiunea pe calea luminii şi răspândeau viaţa în univers. Dar, odată cu
transformarea soarelui Uta’H în stea roşie, edenienii încep să se îmbolnăvească
şi să moară. Pentru a preveni totala dispariţie, construiesc Arka şi trec prin
Megara, cea mai apropiată gaură de vierme. Însă foarte puţini ajung la noua
destinaţie.
Anuk, unul dintre supravieţuitori, se supune ordinelor lui Z’Davaar, stăpânul întunericului, şi
începe distrugerea celorlalţi edenieni, încercând s-o readucă la viaţă pe
Asiria, iubita sa care murise pe timpul călătoriei. Numai pământeanul Lerman
Kruger, exilat pe Nede, o planetă deşertică, are puterea să se împotrivească
armatei lui Anuk, având sprijinul edenienilor Mud şi Uezen…
Pe timpul unei bătălii spaţiale din apropierea planetei
Nede, apare fisura dintre universul material şi lumea de apoi, provocată de
arma fără precedent a pământenilor: bomba cu suflete. Astfel, universul este
invadat de creaturile întunericului - umbrele şi demonii din Obscuris şi
Purgatoriu - acestea fiind urmărite de îngerii conduşi de Ethiel, mâna dreaptă
a lui Democles…
„Discipolii zeilor de altădată” este un roman
science-fiction despre trecutul, prezentul şi viitorul unui univers recreat în
întregime de un autor cu imaginaţie debordantă, în care realul, virtualul şi
mitologia se împletesc armonios, pe fondul unei fascinante analize
psiho-filozofice. Este una din puţinele cărţi serioase ale genului din România,
carte care a confirmat şi peste ocean, fiind tradusă şi publicată la o editură
americană de prestigiu.
Fragment din
prefaţa romanului
« Romanul
aparţine Noului Val de SF, în accepţiunea lansată de Judith Merril în anii ’60,
de “ficţiune speculativă”: povestiri menite să exploreze şi să descopere, prin
proiecţie, extrapolare, analogie, experiment ipotetic pe hârtie, ceva despre
natura omului, universului, realităţii. Autorul lui Uezen compensează caracterul
futurist al peisajului, recuzitei, tehnologiei genetice şi al zborurilor
intergalactice prin familiaritatea analogiilor (de obicei, răsturnate,
negative) cu o tradiţie esoterică de diverse provenienţe: biblică, hermetică,
gnostică… (…) Am putea compara dilema din miezul acestei
intrigi cu reevaluarea condiţiei umane în lumina teoriilor eredităţii de la
sfârşitul secolului al nouăsprezecelea. Zola sau Thomas Hardy, care doreau să
scrie “roman ştiinţific”, se confruntau cu dificultatea de a crea personaje
înzestrate cu liberul arbitru ce defineşte condiţia umană şi, în acelaşi timp,
determinate în mod absolut de factori genetici. Aşa cum Tess refuză să ştie
ceva despre strămoşi, pentru a nu descoperi că repetă viaţa altcuiva, citim şi
în Uezen o declaraţie de independenţă a unei… clone faţă de originalul
său, clamându-şi dreptul la destin diferit, propriu. (…) Folosind scenariul
biblic drept cadru de referinţă al unei bune părţi din umanitate, Ionuţ Caragea
a refuzat să dea Ştiinţei, mai ales celei aliate cu Puterea, tributul pretins,
precum scriitorii naturalişti ai secolului trecut… » (Prof. Univ. Dr. Maria-Ana TUPAN)
Extrase din referinţele
critice
« Prozele lui Ionuţ Caragea, hotărât lucru, au un
aer special, despodobesc sau (re)animă,
demitizează sau experimentează propensiuni, structurează un imaginar ori se
uimesc hamletian în interiorul angoasei… Una din puţinele cărţi serioase ale
genului, carte evaluând etapa altui triumf dintr-un traseu original în
literatura noastră contemporană, cu un proprietar titular inconfundabil: Ionuţ
Caragea. » (Prof. Dr. Ionel BOTA)
« Măiestria lui Ionuţ Caragea constă tocmai în mascarea
transfigurării, cu valenţe şi efecte cosmice. În primul rând, asistăm (şi nu
aceasta este partea cea mai izbutită, din punct de vedere estetic, a romanului!
– ...deşi, în ce priveşte stilul, avem de-a face cu o unitate perfect
armonioasă!) la un veritabil curs, în care autorul îşi expune propria viziune,
asupra metafizicii universului de el însuşi imaginat. » (Prof. Dr. Adrian BOTEZ)
« În UEZEN şi alte povestirii Ionuţ Caragea construieşte
o lume în care ai impresia că, de fapt, sunt aceleaşi personaje, creionate aidoma
unor cristale, cu mai multe faţete, pe care le pune în varii ipostaze, dându-le
diverse nume, funcţie de povestirea în care sunt „parte”. Astfel, totodată,
autorul îşi conturează şi un mod de a construi propriul drum către Adevăr,
către ce înseamnă a trăi, printr-o aparent continuă stare de interogaţie, de
căutare/ descoperire/ inventare a răspunsurilor. Totul „învăluit” în haina
limbajului caracteristic genului SF. » (Marius
CHELARU)
« Şi ca scriitură, într-adevăr, Ionuţ Caragea a ţinut să
se diferenţieze atât de vechii textualişti, cât şi de „naturalismul” fiziologic
al colegilor de generaţie. Stilul său este remarcabil prin economia mijloacelor
de expresie, reuşind să fie expresiv prin sprinteneala cuvântului, prin
dramatism dialogic, punând, în acelaşi timp, la lucru un idiom science-fiction
care nu abuzează de ermetism scientist. (…) Partea originală a imaginarului lui
Ionuţ Caragea este viziunea unui univers postapocaliptic, transmundan,
transportat integral în virtualitate, ca supremă inconsistenţă ontologică. O
utopie negativă care nu pierde totuşi un ultim contact cu matricea…» (Prof. Dr. Theodor CODREANU)
« Scriitura lui Ionuţ Caragea este una cât se poate de
îngrijită, transformând lectura într-o experienţă plăcută, curgătoare. Lumea
imaginată se articulează corect, căpătând o densitate aproape reală. Povestea
în sine abordează fresca unei omeniri galactice, depusă concret în personaje
tuşate atent. Concluzia ce se impune după lectura celor două capitole (III şi
IV) este că producţiunea se postează, indiscutabil, în zona de vârf a piramidei
de calitate. (…) Prin comparaţie, autorul merită ceva mai multă atenţie în
fandom decât i s-a acordat până acum, căci ieşirile sale editoriale la rampă nu
l-au propulsat către listele de votare ale premiilor noastre, mai vechi sau mai
noi. A fost premiat doar de Helion, şi nu cred să fi fost din greşeală. » (Mircea COMAN)
« Ionuţ Caragea se simte excelent între simbolurile
extrase fie din mitologia religioasă, fie din cea culturală, chiar dacă prima
lui pornire este aceea de a le trăda, de a le deforma, expunându-se la rândul
său „crucificării” de către spiritele ce veghează strict dogma. (…) Soluţia de
rafinament încercată de autor presupune o simbioză a motivelor SF „de consum”
cu speculaţia metafizică în descendenţă biblică. Aici erudiţia în materie e
concurată doar de strategia lui Ionuţ Caragea – în care îl serveşte şi simţul
poetic, şi detaşarea ironică – de a estompa tiparele miturilor de referinţă,
încurcând personajele biblice cu cele tolkieniene, bunăoară, sau optând pentru
o cosmologie cu denumiri ce amintesc de Frank Herbert...» (Prof. Dr. Mircea OPRIŢĂ, în revista Helion, 2014)
« Dacă ar fi să-i privim din acelaşi unghi al creaţiei
artistice pe poetul Ionuţ Caragea pus faţă în faţă cu acelaşi tânăr autor care
semnează cu Snowdon King acest roman, am putea conchide uşor că poetul există
şi în această ficţiune, autorul nepărăsindu-şi aproape deloc ştiutu-i registru
liric. Lumea ficţională a autorului se articulează într-o dimensiune aproape reală,
cu personaje atent alese şi creionate, predispuse permanent la aventuri
galactice, la căutări de comori, la împliniri de destine. (…) Ionuţ Caragea nu
descrie un Univers sofisticat. Simplitatea acestuia ne îmbie să credem frumos
despre o lume la fel de frumoasă ca aceea despre care spunem că o cunoaştem
fiindcă vieţuim în ea. Indubitabil, romanul ne suscită interesul de la bun
început, de la un capăt la altul şi ne poartă, afectiv şi mental, printr-un
epic întrucâtva comod, prin multe din cotloanele reflexivului. » (Petre RĂU)
2015 romanul de ficţiune "Discipolii zeilor de altădată", semnat de Ionuţ Caragea. Romanul de 198 pagini este o ediţie revizuită a seriei „Uezen”
(Uezen şi alte povestiri, Conştiinţa lui Uezen şi Echilibrul lumilor, ed. Fides,
2010-2011), având în plus şi o continuare de două capitole. Prefaţa este semnată de criticul literar Maria-Ana
Tupan, iar ilustraţia copertei a fost realizată de graficianul Miklós János Dénes. Romanul se poate comanda de la editura eLiteratura (e-mail: office@epublishers.info
sau tel: 0722 156 408). În scurt timp va fi disponibil şi în
librării.
Scurtă prezentare a
autorului:
Ionuţ Caragea s-a născut pe 12 aprilie 1975 la Constanţa. Este poet,
prozator, critic, editor, autor de aforisme şi promotor cultural. Este membru
al Uniunii Scriitorilor din România,
membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe, membru al Elis
– Reţeaua românilor remarcabili din lume etc. În perioada 2003-2011 a trăit în
Montréal, Canada, devenind cetăţean canadian în anul 2008. A fondat pe 16 iulie
2008, împreună cu poetul Adrian Erbiceanu, Asociaţia Scriitorilor de Limbă
Română din Québec şi Editura ASLRQ. În februarie 2012 s-a întors în România şi
s-a stabilit la Oradea. A publicat peste 30 de cărţi, fiind considerat de critica literară unul dintre
liderii generaţiei poetice douămiiste şi unul dintre cei mai atipici scriitori
de care dispune în prezent România. Biografia detaliată poate fi citită pe
situl oficial al autorului: www.ionutcaragea.ro
Prezentarea
romanului de pe coperta a IV-a:
Democles, stăpânul Celestiei, a creat primele fiinţe
umanoide pe planeta Eden, oferindu-le darul nemuririi. Edenienii urmau
ascensiunea pe calea luminii şi răspândeau viaţa în univers. Dar, odată cu
transformarea soarelui Uta’H în stea roşie, edenienii încep să se îmbolnăvească
şi să moară. Pentru a preveni totala dispariţie, construiesc Arka şi trec prin
Megara, cea mai apropiată gaură de vierme. Însă foarte puţini ajung la noua
destinaţie.
Anuk, unul dintre supravieţuitori, se supune ordinelor lui Z’Davaar, stăpânul întunericului, şi
începe distrugerea celorlalţi edenieni, încercând s-o readucă la viaţă pe
Asiria, iubita sa care murise pe timpul călătoriei. Numai pământeanul Lerman
Kruger, exilat pe Nede, o planetă deşertică, are puterea să se împotrivească
armatei lui Anuk, având sprijinul edenienilor Mud şi Uezen…
Pe timpul unei bătălii spaţiale din apropierea planetei
Nede, apare fisura dintre universul material şi lumea de apoi, provocată de
arma fără precedent a pământenilor: bomba cu suflete. Astfel, universul este
invadat de creaturile întunericului - umbrele şi demonii din Obscuris şi
Purgatoriu - acestea fiind urmărite de îngerii conduşi de Ethiel, mâna dreaptă
a lui Democles…
„Discipolii zeilor de altădată” este un roman
science-fiction despre trecutul, prezentul şi viitorul unui univers recreat în
întregime de un autor cu imaginaţie debordantă, în care realul, virtualul şi
mitologia se împletesc armonios, pe fondul unei fascinante analize
psiho-filozofice. Este una din puţinele cărţi serioase ale genului din România,
carte care a confirmat şi peste ocean, fiind tradusă şi publicată la o editură
americană de prestigiu.
Fragment din
prefaţa romanului
« Romanul
aparţine Noului Val de SF, în accepţiunea lansată de Judith Merril în anii ’60,
de “ficţiune speculativă”: povestiri menite să exploreze şi să descopere, prin
proiecţie, extrapolare, analogie, experiment ipotetic pe hârtie, ceva despre
natura omului, universului, realităţii. Autorul lui Uezen compensează caracterul
futurist al peisajului, recuzitei, tehnologiei genetice şi al zborurilor
intergalactice prin familiaritatea analogiilor (de obicei, răsturnate,
negative) cu o tradiţie esoterică de diverse provenienţe: biblică, hermetică,
gnostică… (…) Am putea compara dilema din miezul acestei
intrigi cu reevaluarea condiţiei umane în lumina teoriilor eredităţii de la
sfârşitul secolului al nouăsprezecelea. Zola sau Thomas Hardy, care doreau să
scrie “roman ştiinţific”, se confruntau cu dificultatea de a crea personaje
înzestrate cu liberul arbitru ce defineşte condiţia umană şi, în acelaşi timp,
determinate în mod absolut de factori genetici. Aşa cum Tess refuză să ştie
ceva despre strămoşi, pentru a nu descoperi că repetă viaţa altcuiva, citim şi
în Uezen o declaraţie de independenţă a unei… clone faţă de originalul
său, clamându-şi dreptul la destin diferit, propriu. (…) Folosind scenariul
biblic drept cadru de referinţă al unei bune părţi din umanitate, Ionuţ Caragea
a refuzat să dea Ştiinţei, mai ales celei aliate cu Puterea, tributul pretins,
precum scriitorii naturalişti ai secolului trecut… » (Prof. Univ. Dr. Maria-Ana TUPAN)
Extrase din referinţele
critice
« Prozele lui Ionuţ Caragea, hotărât lucru, au un
aer special, despodobesc sau (re)animă,
demitizează sau experimentează propensiuni, structurează un imaginar ori se
uimesc hamletian în interiorul angoasei… Una din puţinele cărţi serioase ale
genului, carte evaluând etapa altui triumf dintr-un traseu original în
literatura noastră contemporană, cu un proprietar titular inconfundabil: Ionuţ
Caragea. » (Prof. Dr. Ionel BOTA)
« Măiestria lui Ionuţ Caragea constă tocmai în mascarea
transfigurării, cu valenţe şi efecte cosmice. În primul rând, asistăm (şi nu
aceasta este partea cea mai izbutită, din punct de vedere estetic, a romanului!
– ...deşi, în ce priveşte stilul, avem de-a face cu o unitate perfect
armonioasă!) la un veritabil curs, în care autorul îşi expune propria viziune,
asupra metafizicii universului de el însuşi imaginat. » (Prof. Dr. Adrian BOTEZ)
« În UEZEN şi alte povestirii Ionuţ Caragea construieşte
o lume în care ai impresia că, de fapt, sunt aceleaşi personaje, creionate aidoma
unor cristale, cu mai multe faţete, pe care le pune în varii ipostaze, dându-le
diverse nume, funcţie de povestirea în care sunt „parte”. Astfel, totodată,
autorul îşi conturează şi un mod de a construi propriul drum către Adevăr,
către ce înseamnă a trăi, printr-o aparent continuă stare de interogaţie, de
căutare/ descoperire/ inventare a răspunsurilor. Totul „învăluit” în haina
limbajului caracteristic genului SF. » (Marius
CHELARU)
« Şi ca scriitură, într-adevăr, Ionuţ Caragea a ţinut să
se diferenţieze atât de vechii textualişti, cât şi de „naturalismul” fiziologic
al colegilor de generaţie. Stilul său este remarcabil prin economia mijloacelor
de expresie, reuşind să fie expresiv prin sprinteneala cuvântului, prin
dramatism dialogic, punând, în acelaşi timp, la lucru un idiom science-fiction
care nu abuzează de ermetism scientist. (…) Partea originală a imaginarului lui
Ionuţ Caragea este viziunea unui univers postapocaliptic, transmundan,
transportat integral în virtualitate, ca supremă inconsistenţă ontologică. O
utopie negativă care nu pierde totuşi un ultim contact cu matricea…» (Prof. Dr. Theodor CODREANU)
« Scriitura lui Ionuţ Caragea este una cât se poate de
îngrijită, transformând lectura într-o experienţă plăcută, curgătoare. Lumea
imaginată se articulează corect, căpătând o densitate aproape reală. Povestea
în sine abordează fresca unei omeniri galactice, depusă concret în personaje
tuşate atent. Concluzia ce se impune după lectura celor două capitole (III şi
IV) este că producţiunea se postează, indiscutabil, în zona de vârf a piramidei
de calitate. (…) Prin comparaţie, autorul merită ceva mai multă atenţie în
fandom decât i s-a acordat până acum, căci ieşirile sale editoriale la rampă nu
l-au propulsat către listele de votare ale premiilor noastre, mai vechi sau mai
noi. A fost premiat doar de Helion, şi nu cred să fi fost din greşeală. » (Mircea COMAN)
« Ionuţ Caragea se simte excelent între simbolurile
extrase fie din mitologia religioasă, fie din cea culturală, chiar dacă prima
lui pornire este aceea de a le trăda, de a le deforma, expunându-se la rândul
său „crucificării” de către spiritele ce veghează strict dogma. (…) Soluţia de
rafinament încercată de autor presupune o simbioză a motivelor SF „de consum”
cu speculaţia metafizică în descendenţă biblică. Aici erudiţia în materie e
concurată doar de strategia lui Ionuţ Caragea – în care îl serveşte şi simţul
poetic, şi detaşarea ironică – de a estompa tiparele miturilor de referinţă,
încurcând personajele biblice cu cele tolkieniene, bunăoară, sau optând pentru
o cosmologie cu denumiri ce amintesc de Frank Herbert...» (Prof. Dr. Mircea OPRIŢĂ, în revista Helion, 2014)
« Dacă ar fi să-i privim din acelaşi unghi al creaţiei
artistice pe poetul Ionuţ Caragea pus faţă în faţă cu acelaşi tânăr autor care
semnează cu Snowdon King acest roman, am putea conchide uşor că poetul există
şi în această ficţiune, autorul nepărăsindu-şi aproape deloc ştiutu-i registru
liric. Lumea ficţională a autorului se articulează într-o dimensiune aproape reală,
cu personaje atent alese şi creionate, predispuse permanent la aventuri
galactice, la căutări de comori, la împliniri de destine. (…) Ionuţ Caragea nu
descrie un Univers sofisticat. Simplitatea acestuia ne îmbie să credem frumos
despre o lume la fel de frumoasă ca aceea despre care spunem că o cunoaştem
fiindcă vieţuim în ea. Indubitabil, romanul ne suscită interesul de la bun
început, de la un capăt la altul şi ne poartă, afectiv şi mental, printr-un
epic întrucâtva comod, prin multe din cotloanele reflexivului. » (Petre RĂU)
Miercuri, 19 august 2015
