Motto:”O lectură…adevărată e ca o înălţare:mută orizontul cu tot cu cititor.”(Costel Zăgan)
Mircea Cărtărescu,”Frumoasele străine”
Controversat şi iubit,liderul (totuşi!) indubitabil al generaţiei
literare `80,Mircea Cărtărescu îşi surprinde-în flagrant delict
umoristic şi sarcastic-cititorii săi fideli sau nu.
Volumul,cu titlul menţionat ,conţine trei povestiri:
*”Antrax”
*”Frumoasele străine”
*”Bacoviană”.
Povestirile sunt ţinute în frâu de aceeaşi voce narativă:naturală şi
elegantă.Fie că-s lungi sau scurte,povestirile sunt animate(cu deja
cunoscutul talent creator) de scriitori sau de artişti,de poliţişti sau
de criminali,de studente ori de responsabili culturali,de cineaşti ori
de fantome:toţi mixaţi într-o lume nebună,nebună,ne-bună!
Artistul fiind “o bandă a lui Mobius,unde pe-o parte defilează
cultura,civilitatea,educaţia superioară,umanitatea atotînţelegătoare şi
atotcompătimitoare,iar pe cealaltă suferinţa,nebunia,tendinţele
distructive şi autodistructive.”
Umorul este debordant,ca şi sarcasmul de altfel:
“Ce tristă e soarta scriitorilor români:ciudăţenii nici măcar
interesante,venite dintr-un spaţiu total ignorat,dintr-o ţară fără
identitate,fără istorie,fără nimic de aşteptat de la ea şi de la cei
ce-o locuiesc.”
Cuvintele par dislocate direct din mediul ambiant:tridimensionale şi cu o viaţă proprie,independentă de voinţa autorului.
Scriitorul Mircea Cărtărescu,deşi n-a vrut nimic,are însă totul-inclusiv propriul său război.Adică,destin.
Costel Zăgan