Din 1957 lucreaza la revista Tribuna pana in 1969, cand devine directorul noi infintate edituri Dacia.
Debuteaza in timpul studiilor universitare (1949) in Almanah literar. Firesc pentru evolutia viitoare, colaboreaza la revistele literare Steaua, Tribuna, Contmporanul, Romania literara, Luceafarul etc.
Intre 1957 – 1969 ocupa functia de redactor al revistei Tribuna, iar din 1969 si pana in 1986 este director al Editurii Dacia. Sfarsitul vietii il va gasi tot la Tribuna, revista pentru care lucrase doisprezece ani.
Debutul editorial se produce in anul 1963, cu volumul de versuri "Orizonturi" urmat la un interval de trei ani de "Cercurile dragostei" (1966)
In perioada cand renunta la presa, scrie foiletoane critice ("Jurnal litrar", 1967), cronici sportive, note de calatorie. Reintoarcerea la poezie se produce cu "Mica autobiografie" (1975), urmata de "Marea autobiografie" (1979).
"Ochii de pretutindeni"
"Ierbarul cu amintiri"
"Asfintiturile zilnice"
si antologia de autor aparuta in preajma mortii sub titlul "Reintoarcerea menestrelului".
Activitatea creatoare a lui Alexandru Caprariu este rasplatita cu doua premii: Premiul Uniunii Scriitorilor (1975) si Premiul Asociatiei Scriitorilor din Cluj Napoca (1979).