Constantin Chirita

Constantin Chiriță (n.12 martie 1925,Ibănești,Vaslui - d.14 noiembrie 1991, Königswinter, Germania) a fost un prozator român, cărțile sale adresându-se în special tineretului.Debutează ca scriitor în anul 1949, scrierile sale fiind în parte creații în stilul realismului socialist. S-a remarcat ca romancier și scenarist. A deținut funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor.
A fost redactor la diferite reviste literare (mai ales la Luceafărul și Sportul literar). Scriitor fecund și, deseori, militant politic al timpului (secretar PCR al Uniunii Scriitorilor, 1972–1977, și vicepreședinte al ei, din 1977), a colaborat la diferite reviste literare, sociale și politice din țară.
Uniunea Scriitorilor l-a premiat de două ori (1964 și 1974).
A fost un eseist virtuoz. În romanele sale pentru adulți l-a preocupat lumea universitară și tehnocrată.
A participat la toate manifestările culturale ale liceului „Gheorghe Roșca Codreanu” și ale Bârladului.
A decedat la 14 noiembrie 1991 în orășelul Königswinter, RFG.


Opera
- Matei Ion a cucerit viața, 1949 (nuvele; volumul de debut)
-Oameni din orașul nostru, 1951
-Cireșarii, 1956
-Cavalerii florii de cireș1956
-Castelul fetei in alb1958
-Roata norocului1960
-Aripi de zăpadă1961
-Drum bun, Cireșari!1963
-Întâlnirea, 1959
-Oțelul, 1960 (vide infra,Livada)
-Pasiuni, 1962
-Trilogia în alb, 1974 (trei romane polițiste publicate inițial separat în perioada 1964-1969):
Trandafirul alb, 1964
Pescărușul alb, 1969
Îngerul alb, 1969
-Adâncimi, 1974 (piesă de teatru)
-Livada, 1979 (romanulOțelulrevizuit radical)