Plecat la Paris, a audiat cursurile de mecanica fluidelor și cele de aerodinamică la Sorbona, unde și-a luat doctoratul în fizică-matematică.
Intră la Laboratorul Aerotehnic de la Saint-Cyr, unde lucrează alături de Albert Toussaint și Paul Painlevé. Aici realizează un tunel aerodinamic destinat vizualizării mișcării fluidelor, foarte mult apreciat la Congresele Internaționale de Aerodinamică, fiind distins în 1928 cu Médaille d'honneur argent.
Reîntors în țară, Carafoli a deschis primul curs de Aeronautică la Școala Politehnică din București în anul 1928. A fost primul pas în înființarea Facultății de Aeronave din București.
În perioada 1928 - 1933, a funcționat ca inginer-șef al Serviciului de studii și construcții și director al Întreprinderii Aeronautice Române.
Contribuții
Din punct de vedere teoretic, Carafoli a abordat problema mișcării generale în jurul unui contur. A efectuat cercetări asupra aripilor monoplane și asupra mișcărilor conice în regim supersonic.Elie Carafoli a realizat concepția avioanelor de concepție autohtonă, cu nenumărate performanțe. Astfel, a proiectat modelul IAR 12, produs de Industria Aeronautică Română.
Lucrari
1928:Aérodynamique des ailes d'avion(Paris)
1964:Wing Theory in Supersonic Flow(Oxford).