Iosif Iser

Iosif Iser (n.21 mai 1881, București- d. 25 aprilie 1958, București) a fost un pictor și grafician român, membru al Academiei Române. A studiat la München și la Paris.
Inițial, a fost inspirat de curentul expresionist, pictând cu linii groase și unghiuri ascuțite, cu un colorit în care predomină tonurile pământoase.
După ce și-a terminat studiile, Iser a lucrat la Facla și Adevărul, unde a publicat un număr mare de caricaturi. Desenele satirice abordau problemele societății românești, prin prisma conflictului dintre clase, și erau adresate în special monarhiei și burgheziei, subliniind, totodată, rolul mișcării muncitorești.
În perioada de maturitate, pictura lui Iser cuprinde scene de viață, pe teme dobrogene, cu portrete de localnici tătari. În urma unor călătorii în Spania și în Orient, Iosif Iser adoptă o coloristică mai luminoasă, cu tentă exotică, compozițiile capătă echilibru și monumentalitate. A continuat să trateze tema tătarilor, cu lucrarea Tătăroaică în albastru sau Famile de tătari. Mai târziu, a adăugat colecției și o serie de picturi care tratau arlechini.
După Al Doilea Război Mondial, a pictat din nou teme socialiste, în special portrete de muncitori. În 1955 a fost ales membru al Academiei Române. A decedat în 1958, la București.


Opera
Perioada desenelor satirice:
-Aplicarea constituției,1911
-10 mai, purpură și sânge,1912
-Holera,1912
-Greva,1912
-Carol I - 1907,1913


Perioada de maturitate artistică:
-Tătăroaică din Medgidia,1913
-Peisaj dobrogean,1918
-Familie de tătari,1936
-Tătăroaica, 1936
-Odalisca mare în gri și bleu,1945
-Arlechin și dansatoare
-Nud
-Toledo
-Autoportret
-Portretul muncitorului Lăzărescu
-Maica Bucurea toarce
-Țărănci torcând