Mircea Eugen Şelariu

Mircea Eugen Şelariu

Biografie Mircea Eugen Şelariu (1938)

Inginer în domeniul Tehnologiei Construcțiilor de Mașini și cercetător științific

S-a născut pe 27 feb 1938.
Ţara de origine România

​Mircea Eugen Şelariu (n. 27 februarie 1938, Călan, jud. Hunedoara) este un inginer român specializat în Tehnologia Construcțiilor de Mașini și cercetător științific. A activat ca asistent și șef de lucrări la Universitatea Politehnica din Timișoara, contribuind semnificativ la formarea inginerilor în domeniul mecatronicii și al vibrațiilor neliniare.

Date despre familie:
Tatăl: Emil (n. 1907, Haţeg, jud. Hunedoara - d. 1992, Călan, jud. Hunedoara), expert contabil - planificator;
Mama: Maria (n. 1909, Vaţa, jud. Hunedoara – d. 1980, Călan) diriginta oficiului PTTR din Călan; soția: Dorina-Rodica Voştinariu profesoară de Istorie-Geografie la Colegiul NaţionalBănăţean din Timişoara; copii: Şerban-Mircea, inginer TCM, specializarea Mecatronică, inginer la Elba Timişoara.

Studii:
- A absolvit Școala Elementara din Călan (1936-1940), oraș în care a făcut primele şapte clase (1944 - 1951);
- A urmat Liceul de Baieţi din Alba-Iulia (1951-1954) și cursurile Facultății de Construcţii a Institutului Politehnic din Timișoara (1954-1955). În perioada 1955-1958 a lucrat ca tehnolog principal 1 laUzina „Victoria” din Calan la Atelierul Mecanic şi la cea mai mare turnatorie de fontă şi de neferoase dinRomânia. (1958-1963) şi-a continuat studiile la Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara, cu o bursă de intreprindere, unde a fost reţinut asistent la Facultatea de Mecanică, Catedra de TCM. S-a înscris la doctorat la Prof. Dr. Ing. Gh. Savii cu tema „Influenţa dispozitivelor asupra dinamicii sistemelor tehnologice elastice”. Şi-a susținut cele patru examenele şi toate referatele tezei de doctorat cu note maxime (10). După decesul conducătorului de doctorat a fost preluat de Prof. Dr. Doc.ing. Aurel Nanu. În prima fază, primele cca. 100 de pagini ale tezei au fost dactilografiate pe o singură parte a paginii, aşa cum se proceda atunci. Ordinul de scriere pe ambele părţi, justificat de economia de hârtie, a necesitat realuarea scrierii tezei pe ambele părţi. Ajunsă la peste 250 de pagini, scrise pe ambele părţi, a venit un nou ordin care stipula că numărul maxim de pagini admis este de 120. În aceste condiţii s-a propus ca partea originală de supermatematică, care stă la baza studierii şi soluţionării vibraţiilor neliniare, să facă obiectul unui volum, iar partea de aplicare un al doilea volum. Soluţia n-a fost acceptată. Ca urmare teza n-a putut fi admisă şi susţinută. În 1969 a urmat cursurile de limbă germană la Goethe Institut din Iserlohn şi în 1969-1970 a efectuat o specializare cu o bursă DAAD la Universitatea din Stuttgart, la Catedra şi Institutul de Maşini-Unelte.

Cariera profesională și didactică:
1955-1958 - a lucrat ca tehnolog normator principal 1 la Uzina „Victoaria” din Călan; 1963 -1969 – asistent universitar la Universitatea „Politehnica” din Timişoara. Din 1969 și până la pensionare (2000) a activat ca şef de lucrări la Universitatea „Politehnica” din Timişoara. După pensionare a mai lucrat un an cu cumul 100 % la Universitatea „POLITEHNICA” din Timişoara şi trei ani cu plata cu ora pentru predarea cursului de Mecatronică la secţia de Educaţie Continuă.
După pensionare a lucrat cu un sfert de normă la Serviciul de Proiectare al Intreprinderii Electrotimiş din
Timişoara, tot cu un sfert de normă la firma privată TCP-System din Timişoara în calitate de proiectant -
consultant şi cu o jumătate de norma la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Electrochimie şi
Materie Condensată din Timişoara, ca cercetător principal, până în anul 2008. După 1989, a fost numit consilier la Intreprinderea de Autoturisme din Timişoara şi la majoritatea Institutelor de Cercetare proiectare
din oraş ul Timişoara.

Activitatea de cercetare:
A proiectat pentru URSS robotul industrial ROMAPET (1980), 10 maşini unelte agregate cu deservire automată şi automatul de asamblare a microintrerupătoarelor K2 pentru aviaţie prin contracte cu URSS (1981). A conceput şi proiectat o intreprindere de fabricare a micromaşinilor electrice japoneze în Timişoara cu folosirea deşeurilor de tole de la Electromotor Timişoara (1989), pentru care a fost onorat cu premiul unu al Judeţului Timiş în domeniul cercetării. A conceput şi proiectat maşini de găurit plăci carde şi de presare a acelor în placi carde, pentru Ambalajul Metalic din Timişoara, lucrări de asemenea premiate pe judeţul Timiş. A conceput şi proiectat automatul de asamblare a tuturor diblurilor fabricate de Intreprinderea 6 Martie din Timişoara. A conceput şi proiectat dispozitivul de asamblare automată a capacelor de siguranţă fabricate de Elba Timişoara (1972). A condus cu Prof. Nicolae Gheorghiu proiectarea în colectiv a robotului „REMT-1”, fabricat la Electromotor Timişoara, distins cu Premiul „Traian Vuia” al Academiei României. A condus proiectarea şi realizarea primului robot didactic (1971) şi a primului robot industrial românesc „Voinicel-1” care şi-a pierdut braţul la deservirea unei prese cu fricţiune la Ambalajul Metalic din Timişoara (1973).

Contribuții:
Inventator, publicist, universitar; personalitate de excepție cu realizări notabile cu caracter interdisciplinar în domeniile TCM, Mecanică şi (Super)Matematică. A infiinţat prima Specializare de Mecatronică (1988), primul
robot didactic (1971) şi primul robot industrial din România (1972), la Catedra de TCM de la Facultatea de Mecanică din Timişoara.

Distincții:
1983 – Premiul Academiei Române (1983) pentru robotul industrial REMT-1; 2013 – „Diploma AGIR” pentru lucrarea „Supermatematica. Fundamante” Vol.I şi Vol.II, Ed. Politehnica, Timişoara, 2012;
2009 - „CERTIFICAT DE APRECIERE” acordat de Universitatea din New Mexico pentru contribuţile aduse la dezvoltarea matematicii;
2010 – Asociaţia Internaţionala Exclusivistă a Paradoxiştilor l-a declarat membru de onoare pentru obiectele paradoxale introduse în Matematică precum sfero-cub, cono-piramida, cilindro-prisma ş.m.a.;
2015 - A fost alesmembru de onoare al Asociației Internaționale de Științe Neutrosophice.

Recunoaștere pe plan intern și internațional:
(1989) -A fost invitatul Universității din Budapesta unde a ţinut conferinţa „FUNCŢII CIRCULARE EXCENTRICE ŞI APLICAŢIILE LOR TEHNICE”. 1979 a fost solicitat să rămână la Universitatea din Stuttgart cu o bursa Humboldt sau ca asistent (1970), iar în anul 1972 decanul Tuffentssammer s-a deplasat la Timişoara şi a incheiat o Intelegere pentru colaborarea cu Univeristate din Stuttgart şi cu IPA Stuttgart, ne aprobata de Bucureşti. În 1985 a fost solicitat să proiecteze pentru URSS, iar în 2003 să cerceteze pentru USA. Este membru al Asociaţiei Profesionale a Inginerilor din Germania (VDI), din România (AGIR), membru fondator al Asociaţiei Române de Robotică (ARR); vicepresedintele Sindicatului Univeristăţii Politehnica din Timişoara. Preşedintele Secţie de Arte Marţiale a IPTVT, (1967) vicecampionă naţională la Judo (1971).

Activitate publicistică: a publicat 11 cărți (2 tratate), peste 80 articole științifice în limba română, germană și engleză, a susţinut alte 6 lucrări ştiinţifice nepublicate, a condus şi colaborat la 35 de contracte de cercetare, deţine 6 brevete de inventii şi 2 de inovaţii, a susţinut 20 conferinte (una la Budapesta).

Lucrări de referință:
- Manualul Inginerului Mecanic Vol III: TCM, Cap. 18 „Proiectarea Dispozitivelor” (1971); 25 % din tratatul de „Proiectarea Dispozitivelor” EDP, Buc.;
- Proiectarea dispozitivelor Capete Multiaxe (1974);
- Indrumător de laborator pentru Proiectarea Dispozitivelor;
- Supermatematica. Fundamente Vol I şi Vol.II ediţia 1-a, a 2-a şi a 3-a. Vol III este sub tipar la Editura de Vest din Timişoara; „Matematica Atomică” Ed. de Vest, Timişoara 2017;

Alte date:
- Sport de performanță: (1953-1954) Campion absolut de gimnastica al Judeţului Hunedoara, al zonei Braşov şi a zonei Timişoara;Profesor de gimnastică şi totodată absolvent al Şcoalii Serale Sportive cu secţia Gimnastică din Alba Iulia; Vicecampion naţional de stafetă 4 X 100 m plat cu stafeta oraşului Timişoara; Capitan de echipă al primei reprezentative de fotbal tineret a oraşului Timişoara (1955);
- Fotbalist la Unirea – Alba Iulia (1954), la „Victoria Călan (1955-1963) şi la UMTimişoara; Căpitan de echipă a echipei cadrelor didactice de la Facultatea de Mecanică.

Referințe bibliografice: Specializarea de TEHNOLOGIA CONSTRUCŢIILOR DE MAŞINI la 60 de ani, Ed.
Politehnica, Timişoara, 2018.

Link-uri
- Supermatematica Vol 1
- Supermatematica Vol 2
- Supermatematica Vol 3
- Supermatematica Vol 4
Evaluați acest autor:
Generează un alt cod=