Mircea Eugen Şelariu
5/5 (2 voturi)
adaugă un comentariu

Biografie Mircea Eugen Şelariu (1938)
Inginer în domeniul Tehnologiei Construcțiilor de Mașini și cercetător științific
S-a născut pe 27 feb 1938.
Ţara de origine România
Mircea Eugen Şelariu (n. 27 februarie 1938, Călan, jud. Hunedoara) este un inginer român specializat în Tehnologia Construcțiilor de Mașini și cercetător științific. A activat ca asistent și șef de lucrări la Universitatea Politehnica din Timișoara, contribuind semnificativ la formarea inginerilor în domeniul mecatronicii și al vibrațiilor neliniare.
Date despre familie:
Tatăl: Emil (n. 1907, Haţeg, jud. Hunedoara - d. 1992, Călan, jud. Hunedoara), expert contabil - planificator;
Mama: Maria (n. 1909, Vaţa, jud. Hunedoara – d. 1980, Călan) diriginta oficiului PTTR din Călan; soția: Dorina-Rodica Voştinariu profesoară de Istorie-Geografie la Colegiul NaţionalBănăţean din Timişoara; copii: Şerban-Mircea, inginer TCM, specializarea Mecatronică, inginer la Elba Timişoara.
Studii:
- A absolvit Școala Elementara din Călan (1936-1940), oraș în care a făcut primele şapte clase (1944 - 1951);
- A urmat Liceul de Baieţi din Alba-Iulia (1951-1954) și cursurile Facultății de Construcţii a Institutului Politehnic din Timișoara (1954-1955). În perioada 1955-1958 a lucrat ca tehnolog principal 1 laUzina „Victoria” din Calan la Atelierul Mecanic şi la cea mai mare turnatorie de fontă şi de neferoase dinRomânia. (1958-1963) şi-a continuat studiile la Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara, cu o bursă de intreprindere, unde a fost reţinut asistent la Facultatea de Mecanică, Catedra de TCM. S-a înscris la doctorat la Prof. Dr. Ing. Gh. Savii cu tema „Influenţa dispozitivelor asupra dinamicii sistemelor tehnologice elastice”. Şi-a susținut cele patru examenele şi toate referatele tezei de doctorat cu note maxime (10). După decesul conducătorului de doctorat a fost preluat de Prof. Dr. Doc.ing. Aurel Nanu. În prima fază, primele cca. 100 de pagini ale tezei au fost dactilografiate pe o singură parte a paginii, aşa cum se proceda atunci. Ordinul de scriere pe ambele părţi, justificat de economia de hârtie, a necesitat realuarea scrierii tezei pe ambele părţi. Ajunsă la peste 250 de pagini, scrise pe ambele părţi, a venit un nou ordin care stipula că numărul maxim de pagini admis este de 120. În aceste condiţii s-a propus ca partea originală de supermatematică, care stă la baza studierii şi soluţionării vibraţiilor neliniare, să facă obiectul unui volum, iar partea de aplicare un al doilea volum. Soluţia n-a fost acceptată. Ca urmare teza n-a putut fi admisă şi susţinută. În 1969 a urmat cursurile de limbă germană la Goethe Institut din Iserlohn şi în 1969-1970 a efectuat o specializare cu o bursă DAAD la Universitatea din Stuttgart, la Catedra şi Institutul de Maşini-Unelte.
Cariera profesională și didactică:
1955-1958 - a lucrat ca tehnolog normator principal 1 la Uzina „Victoaria” din Călan; 1963 -1969 – asistent universitar la Universitatea „Politehnica” din Timişoara. Din 1969 și până la pensionare (2000) a activat ca şef de lucrări la Universitatea „Politehnica” din Timişoara. După pensionare a mai lucrat un an cu cumul 100 % la Universitatea „POLITEHNICA” din Timişoara şi trei ani cu plata cu ora pentru predarea cursului de Mecatronică la secţia de Educaţie Continuă.
După pensionare a lucrat cu un sfert de normă la Serviciul de Proiectare al Intreprinderii Electrotimiş din
Timişoara, tot cu un sfert de normă la firma privată TCP-System din Timişoara în calitate de proiectant -
consultant şi cu o jumătate de norma la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Electrochimie şi
Materie Condensată din Timişoara, ca cercetător principal, până în anul 2008. După 1989, a fost numit consilier la Intreprinderea de Autoturisme din Timişoara şi la majoritatea Institutelor de Cercetare proiectare
din oraş ul Timişoara.
Activitatea de cercetare:
A proiectat pentru URSS robotul industrial ROMAPET (1980), 10 maşini unelte agregate cu deservire automată şi automatul de asamblare a microintrerupătoarelor K2 pentru aviaţie prin contracte cu URSS (1981). A conceput şi proiectat o intreprindere de fabricare a micromaşinilor electrice japoneze în Timişoara cu folosirea deşeurilor de tole de la Electromotor Timişoara (1989), pentru care a fost onorat cu premiul unu al Judeţului Timiş în domeniul cercetării. A conceput şi proiectat maşini de găurit plăci carde şi de presare a acelor în placi carde, pentru Ambalajul Metalic din Timişoara, lucrări de asemenea premiate pe judeţul Timiş. A conceput şi proiectat automatul de asamblare a tuturor diblurilor fabricate de Intreprinderea 6 Martie din Timişoara. A conceput şi proiectat dispozitivul de asamblare automată a capacelor de siguranţă fabricate de Elba Timişoara (1972). A condus cu Prof. Nicolae Gheorghiu proiectarea în colectiv a robotului „REMT-1”, fabricat la Electromotor Timişoara, distins cu Premiul „Traian Vuia” al Academiei României. A condus proiectarea şi realizarea primului robot didactic (1971) şi a primului robot industrial românesc „Voinicel-1” care şi-a pierdut braţul la deservirea unei prese cu fricţiune la Ambalajul Metalic din Timişoara (1973).
Contribuții:
Inventator, publicist, universitar; personalitate de excepție cu realizări notabile cu caracter interdisciplinar în domeniile TCM, Mecanică şi (Super)Matematică. A infiinţat prima Specializare de Mecatronică (1988), primul
robot didactic (1971) şi primul robot industrial din România (1972), la Catedra de TCM de la Facultatea de Mecanică din Timişoara.
Distincții:
1983 – Premiul Academiei Române (1983) pentru robotul industrial REMT-1; 2013 – „Diploma AGIR” pentru lucrarea „Supermatematica. Fundamante” Vol.I şi Vol.II, Ed. Politehnica, Timişoara, 2012;
2009 - „CERTIFICAT DE APRECIERE” acordat de Universitatea din New Mexico pentru contribuţile aduse la dezvoltarea matematicii;
2010 – Asociaţia Internaţionala Exclusivistă a Paradoxiştilor l-a declarat membru de onoare pentru obiectele paradoxale introduse în Matematică precum sfero-cub, cono-piramida, cilindro-prisma ş.m.a.;
2015 - A fost alesmembru de onoare al Asociației Internaționale de Științe Neutrosophice.
Recunoaștere pe plan intern și internațional:
(1989) -A fost invitatul Universității din Budapesta unde a ţinut conferinţa „FUNCŢII CIRCULARE EXCENTRICE ŞI APLICAŢIILE LOR TEHNICE”. 1979 a fost solicitat să rămână la Universitatea din Stuttgart cu o bursa Humboldt sau ca asistent (1970), iar în anul 1972 decanul Tuffentssammer s-a deplasat la Timişoara şi a incheiat o Intelegere pentru colaborarea cu Univeristate din Stuttgart şi cu IPA Stuttgart, ne aprobata de Bucureşti. În 1985 a fost solicitat să proiecteze pentru URSS, iar în 2003 să cerceteze pentru USA. Este membru al Asociaţiei Profesionale a Inginerilor din Germania (VDI), din România (AGIR), membru fondator al Asociaţiei Române de Robotică (ARR); vicepresedintele Sindicatului Univeristăţii Politehnica din Timişoara. Preşedintele Secţie de Arte Marţiale a IPTVT, (1967) vicecampionă naţională la Judo (1971).
Activitate publicistică: a publicat 11 cărți (2 tratate), peste 80 articole științifice în limba română, germană și engleză, a susţinut alte 6 lucrări ştiinţifice nepublicate, a condus şi colaborat la 35 de contracte de cercetare, deţine 6 brevete de inventii şi 2 de inovaţii, a susţinut 20 conferinte (una la Budapesta).
Lucrări de referință:
- Manualul Inginerului Mecanic Vol III: TCM, Cap. 18 „Proiectarea Dispozitivelor” (1971); 25 % din tratatul de „Proiectarea Dispozitivelor” EDP, Buc.;
- Proiectarea dispozitivelor Capete Multiaxe (1974);
- Indrumător de laborator pentru Proiectarea Dispozitivelor;
- Supermatematica. Fundamente Vol I şi Vol.II ediţia 1-a, a 2-a şi a 3-a. Vol III este sub tipar la Editura de Vest din Timişoara; „Matematica Atomică” Ed. de Vest, Timişoara 2017;
Alte date:
- Sport de performanță: (1953-1954) Campion absolut de gimnastica al Judeţului Hunedoara, al zonei Braşov şi a zonei Timişoara;Profesor de gimnastică şi totodată absolvent al Şcoalii Serale Sportive cu secţia Gimnastică din Alba Iulia; Vicecampion naţional de stafetă 4 X 100 m plat cu stafeta oraşului Timişoara; Capitan de echipă al primei reprezentative de fotbal tineret a oraşului Timişoara (1955);
- Fotbalist la Unirea – Alba Iulia (1954), la „Victoria Călan (1955-1963) şi la UMTimişoara; Căpitan de echipă a echipei cadrelor didactice de la Facultatea de Mecanică.
Referințe bibliografice: Specializarea de TEHNOLOGIA CONSTRUCŢIILOR DE MAŞINI la 60 de ani, Ed.
Politehnica, Timişoara, 2018.
Link-uri
- Supermatematica Vol 1
- Supermatematica Vol 2
- Supermatematica Vol 3
- Supermatematica Vol 4
Nu există comentarii!
Evaluați acest autor:
=