Vasko Popa

„Întâistătătorul“ paradoxismului, poetul Vasile Popa – cunoscut euro-istoriilor literare drept Vasko Popa –, s-a născut în zodia Racului, la 29 iunie 1922, în Dacia de Vest – localitatea Grebenaţ-Vârşeţ, azi în Serbia –, în familia valahilor Emilia şi Vasile Popa (după cum se vede, potrivit tradiţiei din Pelasgime > Valahime, fiind prim-născutul, moştenit-a prin botez prenumele tatălui, Vasile). Înainte de-a împlini 69 de ani, marele poet / întemeietor al paradoxismului, Vasile / Vasko Popa, s-a stins din viaţă, la 5 ianuarie 1991, în Belgrad.
După absolvirea claselor primare, gimnaziale şi liceale la Vârşeţ (cu Bacalaureatul luat în anul 1940), Vasile Popa îşi desăvârşeşte studiile universitare în câteva etape şi în câteva capitale (din cauza izbucnirii, la 1 septembrie 1939, a celui de-al doilea război mondial, şi a desfăşurării acestei conflagraţii până la 2 septembrie 1945).

În anul universitar 1940 – 1941, în lunile octombrie şi noiembrie (1940), îl aflăm student la Facultatea de Filosofie şi Litere din Belgrad.
De pe la sfârşitul lui noiembrie 1940 şi până în iunie 1941, este student la Facultatea Tehnică, tot din Belgrad.
În anul universitar 1941 – 1942, devine student al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, evident, pe fondul secundei conflagraţii mondiale (care îşi „fixase“ frontul dintre Armatele German-Aliate şi Armata Roşie / Sovietică pe Volga) şi dând curs îndemnului părinţilor săi valahi de a trece graniţa în România („pentru o mai mare siguranţă“); este perioada în care cunoaşte toată floarea cea vestită a liricii din România interbelică, de la Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu şi George Bacovia, la Ion Vinea (autorul primului manifest al dadaismului, din octombrie 1915, secundat fiind de Tristan Tzara în aplicarea „principiului“ combinatoriei lexicale prin forfecarea textelor mediatice), Gellu Naum (cel mai strălucit euro-reprezentant al suprarealismului „stărilor efialtice“ – cf. PTGrp, 134– 137), Virgil Teodorescu ş. a.

Un mare poet de origine şi limbă română ca Vasko Popa renunţă la limba română şi devine sârb de notorietate mondială ; interesant este că în limba adoptată el îşi va transporta obsesii şi motive abisale tipic româneşti, care vor trece drept sârbeşti – de la cultul lupului la vocaţia suferinţei, a lamentaţiei etnice şi sacrificiului.» (PIlram, II, 1118 sq. ; s. n.).

De la paradoxismul lui Vasile / Vasko Popa din poemul scris în 16 decembrie 1947, „La masă cu tristeţea“, până la cutia-univers, matrioşcizat[ă], din „Grădina de fier“ - Lucrare de Ion Pachia-Tatomirescu


S-a născut la Grebenac , în Voivodina , Serbia pe data de 29 iunie 1922.
A murit pe data de 5 ianuarie 1991.