La inceputul anului 1462, Vlad Tepes a lansat o campanie impotriva turcilor, de-a lungul Dunarii, fiind o manevra destul de periculoasa si riscanta, deoarece armata Sultanului Mahomed al II-lea, era cea mai puternica in acea vreme. Cu toate aceste Tepes a reusit sa obtina numai victorii si sa ingrozeasca turcii. Pentru a se razbuna, Sultanul Mahomed al II-lea a decis sa atace Valahia cu o armata de 5-7 ori mai mare decat cea a lui Tepes. Fara nici un ajutor din afara, Vlad Tepes s-a retras la Targoviste, dar in drumul sau a otravit toate fantanile si a ars toate satele pentru ca turcii sa nu poata suprevietui.
Cand sultanul a ajuns in capitala a fost intampinat de o priveliste de groaza, craniile a 20.000 de turci captivi erau infipte in teapa. Aceasta tactica a lui Tepes a avut reusita, deoarece sultanul si majoritatea ofiterilor care erau flamanzi si obositi au decis sa se retraga.
Sultanul Mahomed a lasat partea a doua a bataliei, fratelui mai tanar al lui Vlad, Radu, favoritul turcilor la tronul Valahiei.
Radu l-a urmarit pe fratele sau pana la castelul Poenari, de pe malul Argesului. Pentru a nu fi prins, Tepes a folosit un pasaj secret din munte si ajutat de tarani s-a refugiat in satul Arefu si de aici a ajuns in Transilvania, unde l-a intalnit pe Matei Corvin, regele Ungariei. In loc sa-l ajute, Corvin l-a inchis in capitala Visegrad, si timp de 12 ani cat a fost Vlad Tepes prizonier, Radu a domnit in Valahia, fiind o marioneta a turcilor.
In anul 1476, Tepes a intrat cu ajutorul Moldovei si a Transilvaniei in Valahia, dar aceasta domnie nu a durat decat cateva luni, fiind asasinat pe campul de lupta cu turcii. A fost decapitat si capul sau a fost dus la Constantinopole, ca o dovada a mortii sale.