Doină (Negri)
Cântece de Costache Negri despre Flori, Sărăcie, Sclavie, Dreptate, Muncă, Jocuri, Frumusețe, Toamnă, Moarte, Poezie
5/5 (1 vot)
adaugă un comentariu
Doină (Negri)
Verde codre și tufos,Mult cu umbră răcoros,
Vara cît ești de frumos,
Toamna, putred, sîngerate,
A tale frunze uscate,
Roșe, roșe zac pe jos.
Așa vara vieței mele,
Ca dalbele floricele,
Fost-au să fie ca ele;
Dar de chin și muncă mare
Trupul meu hodină n-are
Și mi-i traiul tot în jele...
Vîntul fioros cînd bate
Spulberă-n străinătate
Frunzele veșted picate,
Departe de-a lor tulpină,
Unde-i moartea mai streină,
Și pier prin lume-aruncate.
Așa vîntul de urgie
Aspru suflă-n sărăcie,
Și romînu-n iobăgie
Are, pe-ntinsul pămînt,
Numai locul de mormînt,
Ca să moară-n duioșie.
Daleu ! măi român bărbate,
Mai deșteaptă-te, măi frate !
Că de tine joc își bate,
Și-n robie tot mereu
Te ține-n lanțul cel greu,
Lumea cea fără dreptate.
Revista nouă, an II (1889-1890), nr. 11-12 (dec. -ian. )
Cântece de Costache Negri despre flori, sărăcie, sclavie, dreptate, muncă, jocuri, frumusețe, toamnă, moarte, poezie.
Poezie transcrisă de A. Papadopol-Callimach după un autograf al lui C. Negri
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=