Adevăr, amintire, Iubire

Poezie de Sorin Cerin, 03 feb 2013

votează acum

adaugă un comentariu

Adevăr, amintire, Iubire

Mă simt atât de arbore tăiat,
cât şi frunză dusă de vântul toamnei,
din inima ta.
Erai atât de mult adevăr şi inimă
în învierea gândurilor mele,
încât ai devenit eternitatea mea.

Aş vrea să mă ierţi cu tot cu valurile morţii unor clipe,
care m-au lovit atât de tare,
până au spart stânca destinului meu.

Te vreau mai dinainte de toate păcatele acestei lumi,
spre a deveni noi înşine primii care ar fi greşit,
luminându-şi calea cu iubire!

Mai eşti Dumnezeul vieţii mele,
la care mă rog să pot muri dinainte de zorii,
acestei vieţi pline de păcat!

Te iubesc cum numai îngerii au reuşit vreodată,
să-L înţeleagă pe Dumnezeu,
Adevăr!

“Poezie de Sorin Cerin”