am alergat,
printre cerbii viselor de granit,
sculptati din hrana pasarilor de prada,
sa ne lumineze noua Destinul,
orb de atatea boabe de clipe,
injumatatite de pofta Lui Dumnezeu,
pentru a ne avea unul pe altul,
la orgia acestui nou mileniu.
Nici mesianismul lirei de asfalt
a ninsorilor imaculate din tine,
nu cred sa mai conteneasca uitand
de muschii de cristal
ai cunoasterii schioape
a lumilor din noi,
cei indurerati de talpa de plumb
a zilei in care ne-am nascut
pentru a muri desteleniti
de noi insine.
“Poezie de Sorin Cerin”