Adio iubire

Adio iubire

Cat de liber
ar fi fost
Cuvantul
ce a nascut aceasta lume,
fara inima ta?

Dar vantul,
uitarii de noi,
pierdut peste zarile albastre
ale Destinului nostru,
naufragiat pe oceanul
fara de sfarsit al Clipei,
cand ne-am intalnit?

Nisip de moarte,
timp de Lumina,
bratele iubirii noastre,
cu palmile ingenuncheate
si stranse
asemeni unei rugaciuni
de absurd,
in care nu ne mai putem regasi,
niciodata,
iubirea mea.

De aceea am sa las,
sangele absurd al fluviului,
deznadejdii din noi,
rupt din zodia amintirii,
sa ne inteleaga,
despartirea.

“Poezie de Sorin Cerin”