mea cea de toate nopţile De la
asta n-am să abdic niciodată Dim
potrivă De câte ori am ocazia mă
arunc în cer direct de pe Muntele
Venus Printre îngeri mă simt acasă
Cu buzunarele pline de stele
Îmi pot licita orice soartă
Costel Zăgan, Erezii de-o clipă
Lui è così: riesce a farsi odiare e amare allo stesso tempo.
“Poezie de Costel Zăgan”