Amfora vietii

Amfora vietii

Am ingenuncheat
genunchii de zapada rasfirati
prea sinceri si naivi,
in manunchiul razelor de grau,
ai painii Destinului,
ros de sudoarea
marilor munci
la care a fost supus de Dumnezeu,
spre a reusi odata si odata cu mantuirea
de noi insine.

Mi-am aranjat in liniste,
muzeul gandurilor mele de ceara fluida,
arsa la lumanarea cunoasterii,
noile clipe,
ale Timpului mai strain de noi insine,
decat intreaga lui eternitate fata de moarte.

Privesc catre rasaritul ce apune dureros,
in podul casei palmilor mele,
cu peretii surpati,
ruina de portelan spart,
din trupul unei amfore,
ce a fost candva,
trupul visului vietii mele.

“Poezie de Sorin Cerin”