Amintirea ta

Amintirea ta

Am scris cu pana aripii rupte,
leagan de zbor si libertate,
melc ce nu-si mai poate cara cochilia,
nelinistea ce-si asmute cainii remuscarii,
din frigul de afara,
departe de lava sangelui,
ce-mi arde vulcanul firii mele,
luminand cu magma arsa din stelele clipelor,
o noua zi.


Care sa fie sensul palmilor aprinse,
ce nu te mai pot imbratisa,
de trecutul inghetat,
dor de radacina taiata,
la orizont de prevestiri,
carte deschisa de amurg,
lastar incremenit,
in propria lui iarna,
flori de gheata ale sufletului,
umbrite de aburul care inca mai dainuie,
cu amintirea ta, adanc in mine.

“Poezie de Sorin Cerin”