Neodihna

Neodihna

Arunca cu piatra tacerii
in apa adanca a sperantei,
inecat de neodihna pacatului,
de a te naste,
duh de lumina,
orbit de intunericul launtric,
al taranei pe care te sfiesti sa o parasesti,
fiindca te face sa iubesti
trupul icercanat al viitorului,
prea obosit de trecutul greu,
ce-l cara in spatele
Iluziei Vietii.

Cel oropsit de lume,
mantuit de suferinte,
inlacrimat de vise stinse
la flacara deznadejdii,
sa arunce cu piatra,
in cine,
Doamne?

“Poezie de Sorin Cerin”