nu pot decat sa observ,
cainele flamand al vietii noastre,
cum se repede la tomberonul promisiunilor,
politicilor cele mai democratice
prin care toate IL inteleg pe Dumnezeu,
dar nici una nu il poate ajuta,
sa-si cladeasca biserica
ruginita de parasirea Timpului,
din inimile noastre.
Lasa-mi poarta amintirii deschisa,
la ceas de sange
prin care-mi respir frumusetea acestei lumi,
ajunsa prostituata la coltul strazii deznadejdii,
unde iarna iubirilor este mai inghetata ca niciodata,
de promisiuni desarte.
“Poezie de Sorin Cerin”