Se vor sparge de trupurile uitărilor noastre,
Naufragiate în amurgul nemilos al speranţelor,
De a ne fi născut sub zodia ploilor uitate de soare,
Şi ale umbrelor ucise delumina,
Ce se dorea răsăritul din noi.
Strig îndurerat de falsul profet al duhului
Ce mi-a dat gândirea prin care să cred.,
În cristalul focurilor nestinse ale iubirii,
Prea reci să le mai iert vreodată,
În faţa nemachiată a uitării,
De noi înşine.
“Poezie de Sorin Cerin”