Absurdul marilor iubiri

Absurdul marilor iubiri

Poezia a devenit o ruşine,
În lumea criminală a minciunii,
Unde Dumnezeu a uitat să se nască,
Alături de iubirea noastră.

Moartea s-a răstignit singură,
Pe crucea eternităţii,
Adevărului care ne separă suferinţele,
De focul patimilor şi cel al fericirii,
Stins de norocul umbrelor care ne aşteaptă,
Fără scăpare,
Ascuns adânc în sângele nostru,
Înecat de misterul acestei existenţe,
Absurde,
Hrănite din ceaţa descompunerii,
Marilor iubiri.

“Poezie de Sorin Cerin”